EXCLUSIV! Experimente ciudate in restaurantele iesene. Conditii de groaza la CUI, Mamma Mia si Alila

7
180

Trei dintre cele mai cautate pizzerii si restaurante din Iasi au facut obiectul unui demers jurnalistic al reporterilor AgoraPress. Demersul a urmarit scoaterea in evidenta a diferentelor flagrante dintre prezentarea din meniu si ce se pune consumatorului in farfurii, cum sunt serviti clientii sau cum se prezinta, la modul general, serviciile intr-o unitate de alimentatie publica din Iasi, urbe care, bineinteles, tinde sa devina viitoare capitala a culturii, si in care componenta gastronomica ar putea poate aureola toate celelalte secvente centrale ale campaniei. Ce am gasit in fiecare dintre aceste restaurante, in fapt niste spelunci ordinare in care clientul este atras printr-un marketing agresiv si, apoi, rasplatit cu conditii infecte, vedeti in materialul de mai jos.alila1-1000

alila1

Toalete fara hartie igienica si limonada cu sare de lamaie

Pizzeria Alila, una dintre cele mai cautate din Iasi, pentru niste produse bune si servicii ireprosabile, devenite din pacate amintire, intr-o frumoasa zi de 8 martie. Cele doua spatii ale pizzeriei, la fumatori si nefumatori, sunt arhipline. Gasim o masa libera chiar la baza scarilor de la separeul pentru nefumatori si, cu riscul de a atrage tot curentul pompat de acel dute-vino de la intrare, luam loc. Ne punem coatele pe slinosii suporti de farfurii si asteptam sa ni se aduca macar un meniu. Cum nu vine nimeni, ne servim singuri. Nici bine nu apucam sa dechidem un meniu si, in spatele nostru, se aude prima cantare de tacamuri si sticle sparte, specifica ospatarilor incepatori sau rupti de oboseala, la final de program. Un ospatar cu codita, care a fost ratat cu cativa centimetri de tacamurile cazute din tava unei ospararite proaspat absolvente de liceu cu profil textile, rade manzeste, inca inspaimantat. Pana la pizza uriasa pe care am comandat-o, ni se aduce limonada, bahlita, facuta din sare de lamaie si indulcita cu o tona de sfecla de zahar. Beahhh! Partea feminina incearca sa readuca papilele gustative la normal si comanda cate o bere lemon care se serveste la fel de calda si fara acid, de parca ar fi facut parte din primele mostre de bere pentru dame, aparute pe piata inainte de inseriere. Dupa un asemenea atac asupra stomacului, consumatoarele simt nevoia sa mearga la toaleta. Noroc de servetele existente in geanta fiecarei femei, deoarece din hartia igienica de la Alila, cand o fi existand ea, nu mai ramasese nici macar cotorul ce sustinuse sulul. Tocmai cand incercam sa ne indulcim cu ideea ca macar pizza va fi buna, in spatele nostru se aude un alt clinchet vesel de vesela sparta. Intr-un final, isi face simtita prezenta pe masa si pizza. Copiii reusesc sa fie rasplatiti cu cate o farfurie, adultii sunt nevoiti sa manance pizza in poala, pe motiv ca la bucatarie nu mai sunt farfurii,. Pai, credem si noi, la ce servicii grecesti cu farfurii sparte am asistat, era de asteptat!

mamma mia

Sămânţari de cartier, pe post de sefi de sala la Mamma Mia

Mizeria serviciilor din crasmele „de top”, rebrenduite si „rasreclamuite” din Iasi, continua! De asta data, alegem Pizzeria Mamma Mia, acolo unde meniurile sunt mai apetisante decat mancarurile in sine, dupa cum se va vedea. Comandam o friptura si o portie de carnati picanti de curcan, ci garnitura de boia si ardei iute. Servirea comenzii ne aduce prima surpriza neplacuta. Intr-o farfurie de pizza ne sunt serviti 3 carnaciori de dimensiunea degetelor unui pianist, fara nimic altceva. „Va rog, am comandat carnati picanti de curcan, nu sticksuri. Va rog sa chemati seful de sala”. Dupa 5 minute apare un dop de omulet, in jur de 25 de ani, caruia de abia i se vedea clantaul deasupra olivierei si incepe intampinarea. „Buna seara! Da, care este problema?”, scuipa acesta printre dinti. „Tinere, in primul rand nu stiu cine esti si cine te-a trimis”. „Pai, sunt seful de sala”. „Asa, in primul rand ca nu ai maniere, nu ai abilitati pentru aceasta responsabilitate cu cate te-a impovarat patronul. In al doilea rand, servirea este din ce in ce mai proasta. Sunt client fidel al acestei pizzerii, si de fiecare data cand am comandat carnati picanti, comanda a fost ornata cu boia de ardei si ardei iute pe marginea farfuriei, pentru a intinge carnatii. Acum vad ca nu mai sunt. Nu ma intereseaza daca ati schimbat sau nu bucatarul, dar rugamintea mea este sa pastrati reteta sau sa anuntati cand schimbati ceva”. „Nu stiu cand vi s-a servit d-voastra asa ceva la noi, da o sa rugam la bucatarie sa va puna si ardei”, ne face individul marea concesie. Dupa alte 5 minute in care farfuria face un drum pana la bucatarie, aceasta se intoarce ornata pe margini cu…ardei gras. „Mi s-a spus de la bucatarie ca au schimbat designul”, ne spune sefuletul de sala. In fata acestei prostii in stare bruta, comandam o bere si ne promitem ca nu vom mai calca in aceasta spelunca din buricul targului, niciodata, dar…vom fi prin preajma.

Casa-Universitarilor1

Cartofi congelati, ornati cu bucati de ceramica

Casa Universitarilor, un colt pitoresc in peisajul restaurantelor iesene, in care multe zile si nopti am mai petrecut in timpul facultatii, si nu numai. Localul arata ca si in 1989. Aceiasi pereti afumati, aceeasi liniste patriarhala, pe scurt, un ambient demn de pescuit in ape tulburi. Fiind doar in treacat, comandam cate o bere, din singurul sortiment imbuteliat pe care il poseda barul restaurantului, si o portie de cartofi prajiti, sa mearga berea. Dupa 15 minute ni se aduce si portie de cartofi prajiti, niste barabule acolo, fierte si unduite putin prin ulei de masina, dupa culoare. Abandonam furculita si pescuim cu mana cate un cartof din farfurie, pentru a-i simti textura. Sunt inca aposi in interior, semn ca decongelarea s-a produs la foc automat. Mananc si plang, mananc…pana ce maselele imi derapeaza pe un obiect strain. O senzatie de disperare ma cotropeste brusc „Futu-i cartofii ma-sii si lua-te-ar dracii, Copcea! Na, ca mi-am rupt maselele la asta in crasma!”, spun printre dinti si ating cu limba obiectul respectiv pe care il scot cu tema. „Poate nu o fi vreo masea!”. Intr-adevar, am scapat! Obiectul in cauza nu este altceva decat o bucata de ceramica, un smalt sarit dintr-una din farfuriile din care probabil ca a servit cina, pe vremuri, si Stefan cel Mare. La cativa pasi de CUI se afla OPC-ul. Ne-am amintit brusc ca la conducerea acestei instituii se afla sotia unui pesedist si un fost militian care facea bisnita cu tigari confiscate din piete, de la moldoveni, asa ca am scutit un efort ce parea inutil si am plecat sa mancam ceva de calitate, la un restaurant de pe strada Lascar Catargi. Despre neajunsurile calitatii de client si „serviciile de salon” din crasmele iesene, vom mai povesti in editiile viitoare.

7 COMMENTS

  1. Vreau sa va spun ca intr-adevar la Mamma Mia observ tot mai multe si mai multe defecte. De fiecare data cand am facut comanda acasa am rugat sa imi aduca painea proaspata, respectiv de fiecare data era paine veche doar incalzita un pic, cu toate ca mentionam acest lucru la fiecare comanda. Un alt lucru spectaculos e faptul ca in salata comandata acasa am gasit doua fire de par si macar ca am trimis un mail cu reclamatii nu am primit nici un raspuns. Cat tine de personal nici nu mai pot spune nimic… daca sunt doi, trei ospatari care se comporta adecvat e bine. Daca mergi sa faci comanda pentru a o prelua direct astept vreo 5 minute ca sa imi raspunda macar unul…. Chiar imi pare rau ca se imtampla aceste lucruri acolo… pentru ca era cu adevarat pizzeria mea preferata..

  2. Haha, cam așa e…
    Ca să vin în completare… la Mamma mia nu am mâncat decât pizza, de vreo 3 ori în 5 ani, așa că nu pot spune prea multe, a fost bunicică, dar nu extraordinară. Cea mai bună pizza din Iași e la Il Capricio (Restaurant Cotnari) unde chiar are gust de pizza italienească și ingredientele folosite sunt de calitate.
    La Alila nu am călcat niciodată 😀 De fapt ba da, o dată, dar la restaurantul lor din Carrefour Era, nu în restaurantul principal. Eram RUPTE de foame, eu și încă 2 prietene, deci am comandat pizza. Am fost anunțate că vine în juma de oră. Între timp a trecut şi mama jumătăţii de oră, pizza noastră a ajuns într-un final după aproape o oră!! Ni s-a adus pizza, dar nu şi sosul, care a venit câteva minute mai târziu (după ce noi sparte de foame deja halisem jumătate de pizza). Ori eu ştiu că mereu la o comandă se aduc mai întâi eventualele băuturi, apoi cu câteva minute înainte de sosirea felului principal sau chiar mai devreme – tacâmurile şi sosurile. Era o singură chelneriță pentru toată sala!! Nu a fost vina ei săraca, ea făcea ce putea, mai ales că sala era plină fiind 1 iunie când toți părinții și-au scos mititeii la o pizza. Ea săraca trebuia să ia comenzi, să ducă meniuri, să ducă note de plată, să servească, să înregistreze în calculator etc.
    În fine, am zis că nu mai trec pe acolo decât în caz de foame majoră și lipsă de alte posibilități. Oricum ajung rar prin Era.
    În schimb CUI e foarte aproape de facultate, așa că am ajuns destul de des pe acolo și am listă de experiențe neplăcute:
    1. Am stat peste jumătate de oră să ni se aducă un meniu, cu sala aproape goală. Am insistat de vreo 3-4 ori când trecea un chelner pe lângă noi. Până la urmă ne-am ridicat și am plecat.
    2. Farfurii cu mâncare scursă pe lângă, crăpate, vai de capul lor, mâncare de proastă calitate. Mai bună e aia de la cantină.
    3. Doi prieteni au comandat meniul zilei: ficăței și piure de cartofi. Au primit mâncarea, au început să halească până când unul se oprește și își privește consternat pireul: un ditamai firul de păr roșcat se ivea din pasta de cartofi. Celălalt prieten a început să râdă în hohote. A continuat să mănânce râzând de ghinionul comeseanului său. Nu l-a ținut mult râsul, căci imediat din piureul său s-a evidențiat obraznic ÎNCĂ un fir de păr roșcat. I-a pierit râsul și au chemat chelnerița care le-a zis ”Hmm.. eu nu știu nimic, asta este.” A venit aia de la bucătărie care a început să le explice teorema chibritului cum că părul ar fi căzut ulterior acolo când nu erau ei atenți. De parcă ar fi avut vreunul părul lung și roșcat…
    4. La asta nu am fost de față, doar mi s-a povestit, însă cică ăștia ar spăla paiele de băut și le-ar refolosi. Când am auzit asta mi-am înrădăcinat prostul obicei de a roade paiele ca hamsterul până devin total inutilizabile. Măcar să mă asigur că nu îi ajut să facă ”economii” pe spinarea clienților.
    Oricum patronii sunt niște măgari. Chelnerii lucrează acolo pe un salariu de nimic și nici nu le sunt dați la timp banii, sunt amânați mereu. O fată și-a cerut jumătatea de salariu întârziată deja și a fost întrebată ”pentru ce ai tu nevoie de banii ăia?” E pur și simplu strigător la cer, eu de bună voie nu am să mai calc pe acolo.

  3. Buna! In ceea ce privește restaurantul Mamma Mia, cat si pentru comenzile la domiciliu pot spune ca sunt clienta lor fidela. Am încercat aproape tot ce este in meniu si sunt unele feluri care nu sunt chiar pe placul meu , încercându-le si in alte restaurante neschimbandu-mi părerea… Însă in ceea ce privește servirea, curățenia si preparatele in sine… Eu personal nu am nimic de reproșat si tin sa mentionez ca am fost in toate zilele săptămânii si la toate orele posibile si imposibile.

  4. Intr-adevar la MAMMA MIA se intampla din ce in ce mai des aceste lucruri neplacute pt un consumator , painea nu e proaspata si o reincalzesc, mai mult ca sigur refolosesc bucatile de paine intregi ramase de la alti clienti, ciorba e o zeama fara gust care de multe ori nu se ridica la nivelul unui “impinge tava”, desi preturile spun altceva, iar salata CAESAR a fost reinventata la ei cu salata verde in loc de rucola !! Iar servirea si personalul e nepoliticos si lipsit de profesionalism ca sa fiu dragut! E RUSINOS SI PENIBIL!!! Decizia e a noastra , a clientilor , sunt variante mult peste aceste pizzerii !!

  5. Sustin ce s-a zis despre mamma mia. Au o aroganta toti cei care lucreaza acolo de nedescris. Dar atata timp cat fac bani nimic nu se va schimba.
    Eu am avut experienta neplacuta si la oscar din pacate: am comandat cartofi taranesti si mi-a adus niste cartofi pe jumatate piure cu muuulta ceapa fara bacon desi era specificat in meniu. Am fost f dezamagita. La fel pizzeria de langa teatrul national, langa e cofetarie, magic cred ca se cheama, au niste pahare de apa si suc extraordinar de murdare. Au Jeg serios pe ele. Si cand i am zis ospatarei mi a zis ca e de la mine urmele. Desi trebuia frecat pe ele sa se duca. Ar trebui sa facem ceva sa combatem toate astea. Nu e corect.

  6. Foarte adevarat, un oras mare ce are foarte putine restaurante si alea de foarte proasta calitate, deaceea food court palas e arhi plin mereu, vezi si iti alegi ce sa mananc. Imi placea foarte mult krispy de la Mamma Mia, insa din pacate au taiat din portie si iti aduc niste fasii uscate de zici ca e file de somon. La Allila am renuntat de mult, imi placea pizza acolo si mergeam saptamanal pana cand am fost de 4 ori consecutiv instant la baie, am crezut ca e de la sos, am renuntat a sos, am crezut ca e de la bere rece, am renuntat la bere si tot asa, pana mi-am dat seama ca produsele din pizza sunt expirate, noroc ca pizza se face la o temperatura ridicata si sunt slabe sansele sa faci o toxinfectie alimentara. La Bacau in schimb am fost la doua restaurante impecabile iar gustul la mancare si acum il am in minte !
    Vine sezonul de vara, toata lumea va merge pe Copou la Vanatorul, acelasi patron de la Oscar, insa din pacate si acolo s-au stricat treburile, bere au avut anul trecut, insa scrumbie nu am gasit anul trecut.

  7. O completare in aceasta societate a mizeriei din domeniul alimentatiei publice iesene ,si nu numai ,ar fi si un fapt insolit, despre care probabil, putini stiu , si anume : la Mama Mia , daca vrei sa te angajezi ti se opresc 500 de ron , un fel de garantie in caz ca pleci fara sa respecti preavizul. Asa abuz ,pus pe masa ca fiind o conditie de angajare e mai mult decat strigator la cer, e penal.Iar acesti 500 ron sunt opriti din salariu fara eliberarea vreunui document care sa ateste aceasta retinere.Pe langa asta , esti instiintat foarte degajat ca ai liber doar o zi pe saptamana desi codul muncii din Romania , si din Europa ¨Civilizata¨ prevede 2 zile libere pe saptamana. In Europa ,se respecta aceste 2 zile libere pe saptamana , atentie :DE SUTE DE ANI. Mentionez , ca am lucrat in Germania si Spania cu forme legale,deci, sunt in cunostinta de cauza. Mai mult, pentru ca finalizarea sa fie cireasa de pe tort poti auzi de la duduia de la HR , care te ¨ancheteaza¨fara o atitudine formala, cum ca ti se face o FAVOARE sau TI SE DA O SANSA …..Mai pe scurt , vii la munca dar platesti , exigenta maxima si remuneratie minima….Halal!!!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

7 + 2 =