EXCLUSIV. Rakeţi sau angajaţi ai statului? Ieşeni cu conturile devalizate de ANAF

0
53

Conturi devalizate, sume executate fără notificări şi neoperate în baza de date a ANAF-ului. Aceste fapte au devenit practici curente pentru finanţiştii ieşeni, în timp ce creditorii suportă majorări şi penalităţi pe sume deja intrate în conturile ANAF. Rea credinţă, înşelătorie sau doar ignoranţă? Inspectorii ANAF Iaşi omit cu bună ştiinţă audierea debitorilor faţă de care se instituie răspunderea în solidar, condamnând în contumacie orice debitor care nu cunoaşte legea. Dovezi incontestabile vin să demonstreze modalităţile de lucru ale unei adevărate mafii financiare

Este cunoscut faptul că băncile sunt instituţiile situate în topul entităţilor care sunt departe de a urmări interesul major al clientului. De aici şi până a-i devaliza contul propriului tău client este un fapt pe cât de reprobabil, pe cât atinge şi o latură penală. Împăcaţi cu ideea că prea puţini clienţi dau în judecată băncile după ce se pomenesc cu conturile goale,deoarece banii au fost subtilizaţi şi direcţionaţi către diverse entităţi financiare pentru a acoperi anumite creanţe, bancherii au întărit practica devalizării conturilor, fapt pentru care, fără nicio notificare prealabilă, mii de ieşeni se pomenesc peste noapte că economiile sau salariile li s-au volatilizat din conturi printr-o simplă decizie a băncii.

Eu, ca şi client al băncii, fie că am doar un card de salariu, sunt prins într-o convenţie , într-o relaţie comercială, le las pe mână economiile mele, salariul meu muncit, de care se folosesc şi pe care îmi percep comisioane. În schimb, ei îşi permit, fără să mă notifice în vreun fel, să îmi înstrăineze banii. În baza a ce îmi subtilizează ei banii din cont, în condiţiile în care în acea convenţie nu se precizează nimic de eventualitatea unei astfel de situaţii şi, mai mult, nu a existat nicio înştiinţare prealabilă înainte de a-mi goli contul?”, se întreabă ieşeanul Marcel Cojocaru.

Persoana fizică, sandviş între bancă şi creditor

Practic, relaţiile de comisionariat ale băncii cu o instituţie financiară, de exemplu, au prioritate în detrimentul unui client, persoană fizică ori, în acest caz, banca joacă rolul unui recuperator lipsit de scrupule şi de cadru legal. „Relaţia comercială o au cu mine, nu cu Finanţele. Unde sunt respectate drepturile comerciale ale clientului sau regimul de confidenţialitate? Pentru a-ţi afla situaţia contului iţi cer zeci de informaţii, dar în relaţia cu Finanţele văd că nu există decât două operaţii- raportarea că i-ai intrat prostului nişte bani pe cont şi direcţionarea din conturile acestuia în cele ale Finanţelor, a acelor sume. La început, toate băncile sunt lapte şi miere, îţi pun în faţă cele mai generoase oferte, iar apoi te trezeşti executat fără drept de apel, peste noapte, ca într-o relaţie la fel de apropiată ca aceea dintre victimă şi tâlhar”, ne-a declarat şi Bogdan Naum, un alt client ţepuit de bănci.

Procedură barbară cu acoperire legală?

Practic, în convenţiile încheiate cu banca nu există clauze prin care, “în cazuri fortuite”, banca să-şi aroge dreptul de a achita clientului, împotriva voinţei lui, un credit al acestuia către terţi, folosindu-se de întreaga sumă care defineşte contul la un moment dat, fără ca măcar să i se lase posibilitatea unei eşalonări a creanţei, situaţie care, de asemenea, intră într-o relaţie directă între debitor şi creditor, în care banca nu are ce căuta. Mai mult, la momentul în care banca îşi permite să umble fără mănuşi în banii clientului, aceasta nu are cunoştinţă dacă unitatea creditoare care solicită recuperarea acelei creanţe, a îndeplinit faţă de debitor toţi paşii legali, de la notificarea asupra sumelor datorate şi până la transmiterea unei prime somaţii de executare. Mai mult, creditorii sar anumite etape legale şi apelează direct la bănci, înainte de face diligenţele necesare faţă de angajatorul debitorului, în scopul recuperării legale a unei părţi din creanţă, prin instituirea popririi pe salariu, într-o anumită cotă precizată de legiuitor.

Statul nu se uită la om

În luna decembrie 2016, Cristinei Ioviţă, o ieşencă stabilită în Marea Britanie, care figura în baza de date a ANAF-ului cu o creanţă de 9.825 lei, i se execută din cont, de către Trezorerie, cu concursul Băncii Comerciale Române, în trei tranşe operate în decurs de doua săptămâni, suma de 6 mii de lei, fără nicio notificare prealabilă. În suma executată de ANAF erau cuprinse inclusiv sumele datorate de către creditor către banca care a deschis contul persoanei către Finanţe, respectiv o rată pentru un apartament prin programul „Prima Casă”. Ulterior, banca s-a îndreptat împotriva clientei, solicitându-i plata ratei, în condiţiile în care chiar reprezentanţii băncii au transmis în conturile ANAF, suma achitată de petentă drept rată către bancă. Contactaţi la sediul central al BCR din Iaşi, angajaţii băncii au recunoscut acest fapt, iar singurul ajutor pe care au reuşit să-l ofere ieşencei a fost sfatul ca rata să fie achitată a doua zi după data scandentă, pentru ca banii să nu mai ajungă la ANAF. „În momentul în care vin popriri, toate sumele din cont se duc mai întâi către popriri. Dacă sunt venituri doar din salarii, se duce doar o treime din salariu către Finanaţe, pentru a acoperirea popririlor. Dacă sunt alte venituri, atunci se execută toate sumele aflate în cont”, ne-a declarat Lăcrămioara Istrati, personal banker la BCR Iaşi. În ciuda faptului că fiecare bancă îşi are propria politică, reprezentanţii BCR au susţinut că popririle funcţionează la fel, la orice bancă, fără a face trimitere către un anume cadru legal. „Noi am primit poprirea şi suntem obligaţi să o instituim şi, în momentul în care sunt bani în contul clientului, să-i virăm către Finanţe. Acum, cu amenzile şi cu impozitele astea, toată lumea are popriri. Statul nu se uită. Banca vă mai păsuieşte, dar statul nu se uită “, a spus complice, angajatea băncii.

Au executat 6000 de lei, dar n-au operat un ban

Faţă de această speţă, reporterii AgoraPress au luat legătura cu şefii ANAF Iaşi. La momentul martie 2017, imediat după executarea contului ieşencei, situaţia debitului acesteia nu suportase nicio operare în sensul scăderii sumei executate din debitul total. Practic, la trecerea a aproape 3 luni luni de la executarea sumelor din contul debitoarei Cristina Ioviţă, potrivit unei adrese transmise pe numele debitoarei de către Mădălina Crăciun Başchir, şef administraţie adjunct – colectare persoane fizice AJFP  Iaşi (DGRFP Iaşi), creanţa datorată se menţinea în acelaşi cuantum de 9825 lei, fără ca să fi fost scăzut vreun ban din suma de 6000 de lei care fusese executată la începutul lunii decembrie. „Am intrat în luna februarie, au trecut aproape 3 luni de zile de când mi s-au luat toate economiile din cont, iar Finanţele ieşene refuză să-mi scadă suma de 6 mii de lei din debit”, ni s-a plâns ieşeanca. Reporterii AgoraPress au făcut demersurile necesare pentru a stabili dacă situaţia înregistrată la ANAF este aceeaşi cu cea acuzată de ieşeancă şi de actele deţinute de aceasta. Răspunsul oferit a fost identic cu cel oferit debitoarei. Într-un limbaj mult prea tehnic şi îmbârligat pentru o corepondenţă normală dintre un organ fiscal şi un client, Mădălina Crăciun Başchir, ne-a comunicat că din debit nu s-a scăzut nicun ban, deoarece nu s-a achitat nicio sumă, dar persoana se află în atenţia Serviciului executare silită persoane fizice.

Debitorul, judecat în contumacie, premeditată de ANAF

Înainte de a ajunge la un astfel de derapaj major al organului fiscal, acesta, pentru a se absolvi în faţa instanţei, în eventualitatea unei acţiuni a debutorului, s-a acoperit prin administrarea, printre altele, a unor aşa-zise acte din care să rezulte reaua-credinţă a persoanei fizice sau juridice a căror răspundere este angajată, o expresie destul de vagă, în definitiv, care nu poate demonstra vreo încercare de sustragere de la plata obligaţiilor către stat. “Din cauza înţelesului fin al expresiei rea-credinţă, instanţele au dat câştig de cauza contribuabililor. Procedura nu oferă niciun ajutor în definirea acestei expresii sau macar indicii. Astfel, tocmai aspectele neclare întâlnite în practică nu sunt lămurite prin procedurile cuprinse în ordinele ANAF” a declarat avocata Luisiana Dobrinescu. Mai mult, după finalizarea formalităţilor întreprinse de Fisc, pasul următor în angajarea raspunderii solidare îl reprezintă audierea persoanei asupra careia se va aplica această măsură, ori acest lucru nu a fost aplicat de ANAF, încălcând îmcă un drept consfinţit prin lege, faţă de persoana împotriva căreia s-au început procedurile de poprire sau executare silită. Potrivit Ordinului ANAF nr. 127/2014, dreptul de a fi ascultat este reprezentat de dreptul persoanei pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare, de a consulta, la sediul organului fiscal, documentaţia aflată în dosarul de angajare a raspunderii solidare, de a formula obiectiuni, de a face precizări şi de a prezenta acestuia date şi înscrisuri considerate utile în apărarea sa. De asemenea, atunci când va consulta documentaţia aflată la organul fiscal, persoana care va răspunde solidar va putea fi asistată de un avocat, consultant sau va putea fi reprezentată de o persoană împuternicită. Ori, la Iaşi, orice debitor care nu cunoaşte legea, este judecat şi executat în contumacie, fără parcurgerea etapelor legale, fiind pus direct în faţa condamnării date de nişte funcţionari ai statului, cu metehne de călăi.

Radu SEICARU

 

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

− 3 = 1