Un iesean a acumulat niste datorii la Finantele iesene. De la 1000 de lei s-a ajuns la 9800 de lei. Nu i s-a transmis decat o notificare, tardiva, cand deja debitul atinsese cote destul de sadice, apoi a inceput vanatoarea. In decembrie 2016, ieseanului i s-a executat din cont suma de 6000 de lei. Scurt, fara nicio notificare prealabila ca s-ar fi ajuns in aceasta faza. De abia in luna martie 2017, aceasta suma executata este operata in baza de date a Fiscului. Pe cale de consecinta, penalitatile au curs timp de 3 luni de zile fara nicio noima, pe intreaga suma constituita ca debit. Nicio scuza, nicio remuscare din partea angajatilor Fiscului. Mai mult, intr-o incercare de a diminua, pe cale legala, din aceasta datorie, ieseanul face apel la masura amnistiei fiscale de anul trecut. Maria Taran, persoana delegata pentru relatii cu publicul, secondata mai nou de un tinerel caruia de abia i-au mijit tuleiele, sustine ca ar fi o greseala apelarea la aceasta procedura, pentru ca ar iesi la iveala si alte penalitati si datorii (?!)
In cursul lunii trecute, contribuabilul incearca sa iasa de tot din evidentele fiscale ale ANAF, prin achitarea integrala a sumei. Se imprumuta de suma si intr-una din dimineti se infatiseaza pe b-dul Nicole Iorga, la ghiseele Biroului Executari Persoane Fizice. Cand i se prezinta intreaga situatie financiara, ieseanul constata cu stupoare ca, pe langa cei aproape 4300 de lei cat mai avea de achitat, mai figureaza si cu o „regularizare” de 844 de lei, de prin 2006, de la niste niste venituri nedeclarate. Achita „regularizarea” si parte din debitul initial, in cuantum de 3500 lei, si revine a doua zi cu diferenta de 853 de lei. I se da asigurari ca aceste sume vor fi operate dupa trecerea unei zile de la momentul platii, astfel incat ieseanul sa-si poata scoate cazierul fiscal. La 6 zile de la utima plata se adreseaza catre Finante in vederera emiterii cazierului fiscal dar, stupoare, figureaza in continuare ca avand datorii catre Fisc. Omul se adreseaza la Ghiseul 8, de unde un batran blazat il trimite la la Ghiseul 5. Acolo i se spune ca trebuie sa ia bilet de ordine. Dupa ce ia bilet de ordine i se spune ca de fapt la Ghiseul 8 se emit cazierele. Dupa o verificare sumara, acelasi blazat ii sugereaza sa se adreseze la camera 1201, acolo unde i se spune ca nu s-a operat nicio suma dintre cele despre care sustine ca le-a achitat. Omul face o cerere prin care solicita stergerea din evidentele fiscale pe motiv ca a achitat tot debitul si i se dau asigurari ca a doua zi va avea situatia la zi. Revine dupa doua zile si i se spune ca nu a fost operata o suma, respectiv „regularizarea” de 844 de lei, deoarece colega care s-a ocupat de operare a plecat in concediu si a venit o alta toanta. Practic, desi achitate in aceeasi zi, din cele doua sume de 3500 si 844 lei, a fost operata doar una. Omul nu mai apuca sa se intrebe retoric cum a fost posibil asa ceva, pentru ca functionara, o tipa extrem de amabila de altfel, ii da asigurari ca s-a rezolvat si poate merge linistit sa-si ridice cazierul de la Ghiseul 8, cu conditia sa aduca copii dupa toate cele 3 chitante. La Ghiseul 8, acelasi batran blazat il ia la rost pe contribuabil ca de ce e incruntat, de parca acesta venise la casting, nu la o sedinta de hartuire din partea unor bugetari cretini. Alta copie la buletin, deoarece mosneagul nu avea chef sa caute in hartoage, alta cerere si, in sfarsit, in mainile ieseanului ajunge un cazier fiscal, alb ca Fram,ursul polar, pe care pensionariabilul i-l ofera precum un trofeu nemeritat.
In concluzie, avem urmatoarele ingrediente ale unei mizerii fiscale greu de digerat- o creanta umflata si anuntata extrem de tardiv, o executare fara scrupule de catre camatarii ANAF, drumuri pentru a repara o omisiune curenta a unor functionari incompetenti, penalizari aferente unei perioade de 3 luni, timp in care nu s-a operat suma executata, alte drumuri pentru achitarea datoriei si apoi pentru lamurirea faptului ca acestea s-au achitat si nu mai au ce cauta in evidentele fiscale ale ANAF, hartogaraie = timp pierdut, copii dupa buletin si chitante, atribut care trebuia sa fie al Finantelor, fonfleuri ale unor mosnegi platiti din bani publici si multa autosuficienta si dezinteres din partea angajatilor ANAF Iasi.
In loc de incheiere:
Nu tratati superficial datoriile pe care le aveti la stat- camatarii lucreaza!
Pentru sanatatea mentala a voastra si a familiei voastre, consumati zilnic doi litri de apa, doar dupa ce ati platit-o! Nu uitati bonul!
Nu aruncati nicio factura- s-ar putea ca Fiscul sa nu recunoasca ca ati trecut vreodata pe acolo!
Nelu PAUNESCU
