FOTO. Bairam in fosta crama a lui Kogalniceanu, Enescu si Sadoveanu. Unde oamenii de rand nu au acces, USV Iasi intra ca în carciuma

0
145

USV Iasi foloseste cu spatiile nedidactice, cu caracter istoric și de patrimoniu oenologic, pentru organizarea de petreceri sub semnul schimbului de experienta sau marcarii neadecvate a unor momente festive. Recent, sub semnul unui festivism bahic, studenții străini din anul I (linia de predare în limba engleză), de la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași au fost invitati, dupa incheierea ultimului curs de Agronomie, in fostele crame ale lui Mihail Sadoveanu, pentru a marca momentul printr-o degustare ce s-a transformat in petrecere.
“Studenții străini au vizitat și beciul din Ferma „V. Adamachi”, întins până la hotarele Casei Memoriale a lui Mihail Sadoveanu, unde damigenele, sticlele cu vin licoros, dar şi primele vinuri spumante amintesc de seratele lui M. Kogălniceanu şi de lansările de carte ale lui Sadoveanu, care se terminau în beci”, au titrat organizatorii.
Este cu atat mai sfidator gestul celor de la USV Iasi, cu cat aceasta infrastructura istorica a Iasului nu este deschisa marelui public, fostele crame ale lui Sadoveanu fiind doar cu folosinta interna.

Cea mai adanca pivnita din Romania, construita la 18 metri sub pamant, se afla in proprietatea Universităţii de Ştiinţele Vietii (USV) Iasi. Construită prin unirea pivniţelor Adamachi cu cele ale lui Kogăniceanu şi Sadoveanu, aceasta străbate subteran pământul de sub şoseaua Iaşi-Breazu, pe o lungime de 350 de metri. Sub pământ, mii de sticle, butoaie şi damigene, ascund în pântecele lor, lichidul alb, roşu, roze sau galben, al zecilor de soiuri de viţă de vie, combinate experiemental în tot atâtea reţete.
Construite pe la 1850, dar restaurate mult mai recent, prin 1974, prin grija academicianului Valeriu Cotea, pivniţele fermei Adamachi, unite cu cele ale lui Kogălniceanu şi Sadoveanu, constituie o construcţie unicat în România. Săpate la 18 metri sub pământ şi întinse pe o distanţă de peste 350 de metri, hrubele traversează subteran şoseaua Iaşi-Breazu, pornind de sub clădirile administrative şi laboratoarele fermei şi terminându-se chiar sub casa lui Mihail Sadoveanu, azi Muzeul memorial ce poartă numele scriitorului.
Joncţiunea dintre pivniţele lui Adamachi şi pivniţele sau hrubele lui Kogălniceanu şi ale lui Sadoveanu s-a făcut prin anii 1970-1974, odată cu înfiinţarea disciplinei de oenologie. În final s-a ajuns ca lungimea galeriilor să însumeze 350 de metri, creindu-se astfel posibilitatea amenajării a patru secţii cu spaţii adecvate, printre care secţia de maturare la butoi, vinoteca sau secţia de învechire la butelii, secţia de preparare a vinurilor spumante şi o ultimă secţie de preparare a vermutului şi alte băuturi pe bază de must şi vin. Toate aceste secţii se află la 18 metri sub pământ, cea mai mică adâncime, de 12 metri, înregistrându-se spre fosta pivniţă a lui Sadoveanu.
Cel care a construit această pivniţă unică în România a fost Aga Kogălniceanu, tatăl lui Mihail Kogălniceanu. Se ştie faptul că tatăl lui Mihail Kogălniceanu deţinea pe dealurile Copoului, în urmă cu aproape două secole în urmă, podgorii impresionante de vie, în mijlocul cărora şi-a construit pe la 1850, crama şi clădirea în care astăzi funcţionează muzeul Mihail Sadoveanu. În timp, atât hrubele cât şi clădirea, au trecut prin administrarea mai multor proprietari, primul dintre aceştia fiind chiar Mihail Kogălniceanu, după care acestea au fost vândute marelui compozitor George Enescu. În anul 1919, proprietatea este cumpărată de Mihail Sadoveanu.
În anul 1970 s-a negociat cu un meşter fântânar pe nume Emil Ciucă şi au fost demarate primele lucrări, care au durat 3 ani, între 1971 şi 1974. Iniţial, beciurile aveau o lungime de aproape 200 de metri şi o adâncime de 15 metri. Unirea cu crama de la Casa Memorială „Mihail Sadoveanu“ a implicat o muncă extraordinară care, acum, este luata in deradere de actuala conducere a USV Iasi.
Radu SEICARU

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here