INTERVIU! Scormonitorul de arta populara autentica. De pe plaiurile lui Zaharia Stancu, in lada de zestre a Moldovei

0
77

Un jurnalist din Iaşi a optat pentru transformarea verbului, cuvântului scris, într-o baricadă faptică împotriva uitării tradiţiilor din spaţiul moldav, deschizând prima galerie privată de artă populară. Am discutat cu Nelu Păunescu despre proiectul lui – Galeriile Sofiana.

-De ce o galerie de obiecte tradiţionale şi antichităţi, şi nu altceva? Cum ţi-a venit ideea?

Am iniţiat această galerie, în primul rând, dintr-o bucurie şi un respect aparte faţă de trecut, de tradiţie. În al doilea rând, dintr-o dezamăgire faţă de acest spaţiu încărcat de istorie, dar golit de tradiţie, faţă niciun zvac, cu dorinţe atrofiate de conservare şi valorificare a culturii populare. Vine prinţul Charles şi dă bani ca satele româneşti  să nu se dărâme, să nu se piardă? Cât de jos am ajuns ca naţie, când tu stat nu eşti interesat să îţi conservi propriul patrimoniu şi să îţi valorifici tradiţia şi de acest lucru se interesează străinii care au ajuns să iubească ţara asta şi să îi apere valorile  mai mult decât noi? Cât de mult să nu te doară acest fapt? Am zis că la antipozi de vorbăria sforăitoare, de clişee şi sintagme precum “Iaşi, capitala culturală”,”Iaşi, capitala istorică” să fac ceva. Asa a ieşit această galerie  de artă populară. Nu în ultimul rând, este vorba de un bagaj genetic pe care îl ai sau nu. Eu unul mi-am moştenit copilăria, în timp ce mulţi s-au dezmoştenit. Eu am continuat să port acea perioadă ludică pe oriunde m-au dus paşii, ca adult, cu imaginea bunicilor, cu caişii şi gutuile alea aromate din geamurile caselor aşezate în lunca satului în care am deschis ochii asupra lumii, cu ţăranii aprigi şi cu verb sficuitor, aplecaţi de şale pe câmp şi ţantoşi în sărbătoare, în straiele alea populare de-ţi făcea chef de viaţă văzându-i pe uliţe, cu apusurile care contopeau holdele în rug, cu broboadele înflorate ale femeilor care parcă fuseseră tăvălite prin maci, cu zâmbetele ostenite dar impacate cu orice zi ce începea sau se sfârşea, cu bătrâni în opinci ce-şi suflecau pe prispe câte o “ţigară din foi”, cu tutun învelit în “Scânteia”, fără frică de represalii, cu fete mari pitrocind struguri în zdrobitori, cu moromeţi sporovăind în jurul cazanelor cu ţuică, cu Sânzaienile asemeni ritualurilor de început de lume, în care zeci de coroane de flori cu lumânări prinse în ele, erau lăsate pe râul Călămăţui de codane în cămăşi de borangic. Timpuri parcă imemoriale, dar sigur ireversibile, care s-au consumat la începutul celor 43 de ani pe care îi am. Cred că pentru toate aceste bucurii pe care mi le-a dat copilăria şi locurile în care mi-am petrecut-o, merita să încerc o reconstituire a acelui moment iniţial.

-De când ai deschis galeria şi dacă e rentabilă, dacă se poate câştiga din aşa ceva, astfel încât să-ţi poţi întreţine familia?

Sunt zile în care, la final, când trag linie, în loc de făcut monetarul, fac haz de necaz – „azi am fost iar muzeograful propriei afaceri” căci, da, sunt foarte multe zile în care oamenii intră în galerie ca într-un muzeu, admiră, îi văd că le place, dar teşchereaua are alte chemări, banii chivernisiţi fiind prinşi implacabil în cărucioarele supermarketurilor, în ţoale de firmă sau în consumaţii pe terasele localurilor. Nu este de judecat. E un stil de viaţă îmbibat de rutină, o nevoie artificială de socializare prin intermediul acestor trei locuri. Sper însa în cultivarea gusturilor, în scoaterea la iveală a laturii frumoase a oamenilor din acest spaţiu saturat de consumul unor produse străine, în sufletele şi obişnuinţa cărora să revină nevoia de autentic, de a pune mâna pe ceva de-al locului. E o afacere de nişă, deschisă de abia de jumate de an, aşa că formarea unei clientele este un lucru care se stabileşte în timp şi se cultivă cu răbdare.

Suntem interesaţi să intrăm în legătură cu cât mai mulţi meşteri populari din zona Neamţului

-De unde vine numele Sofiana?

Aceasta este prima mea afacere de suflet şi denumirea nu putea să vină decât de la cineva drag. E un nume ca o amuletă, în care se îngemănează două chipuri atât de dragi sufletului meu- Sofia şi Ioana, cele două fete ale mele. O fi şi puţină sophie (n.r. înţelepciune) pe ici pe colo, dar mai mult e suflet.

-O scurtă prezentare a galeriei. Ce obiecte pot vedea cei interesaţi? Care sunt cele mai vechi obiecte şi din ce zone sunt obiectele din galerie?

Galeriile Sofiana sunt situate pe axa turistica a Iaşului, la un pas de Palatul “Roznovanu”, Catedrala Mitropolitană, Palatul Culturii sau Mânăstirea “Trei Ierarhi”. În spaţiul acestor galerii, cei care le calcă pragul pot găsi, într-o paletă largă,  obiecte tradiţionale, lăzi de zestre, ulcioare, scoarţe, juguri, coveţi, ştergare, obiecte sculptate în lemn,  dar şi o expoziţie permanentă de icoane, precum şi obiecte de anticariat şi antichităţi, dar şi artă, tablouri, goblenuri, obiecte hand made, de anticariat, artă,  antichităţi, suveniruri sau cadouri pentru cei dragi , dar şi un spaţiu deschis oricărei acţiuni publice sau private care rezonează cu scopul înfiinţării acestor galerii. Sunt obiecte pentru fiecare gust şi buzunar…Nevoia de conservare, valorificare şi promovare a tradiţiei româneşti nu poate fi îngradită într-un anumit spaţiu.  Suntem interesaţi să intrăm în legătură cu cât mai mulţi meşteri populari din zona Neamţului pentru achiziţie de obiecte de factură populară, cât şi cu persoane fizice care au obiecte autentice pe doresc să le doneze, să ni le aducă în regim de consignaţie sau să ni le vândă. Aşteptăm tot ce este mai autentic şi românesc ce poate proveni din această zonă.

-Ai fost sau eşti susţinut de administraţia publică locală din Iaşi în deschiderea şi activitatea galeriei? Dacă nu, cum crezi că ar trebui sprijinite astfel de galerii cum e a ta?

Se ştie că statul este cel mai prost administrator şi ultimul factor care ar avea dorinţa să ajute un mic întreprinzător, chiar dacă, prin acţiunile celui din urmă, se suplineşte un rol al unei instituţii publice. Sper, ca cel puţin în cazul Galeriilor Sofiana, dar şi al altor colegi care au lansat pe piaţa locală astfel de afaceri culturale, percepţia şi abordarea autorităţilor locale sau judeţene să se schimbe într-un sens bun. În viitorul apropiat, dorim să deschidem aceste galerii, în mod constant, către acţiuni şi manifestări care să reunească bresle populare, lansări de carte, minitarguri dedicate colecţionarilor, artizanilor sau unor categorii largi de producători, precum şi ateliere de creaţie. Pentru materializarea acestora, va trage mult în balanţă şi concursul pe care ni-l dorim din partea autorităţilor publice care deţin în patrimoniu sau administrare nişte spaţii adiacente, cum este gangul de acces dinspre b-dul Ştefan cel Mare către galerii, pe care dorim să-l valorificăm în acest an cu ajutorul unor artişti ieşeni, să-i dăm identitatea pe care o merită în acest spaţiu istoric al Iaşului.

-De unde ţi-ai procurat obiectele din galerie şi câţi bani ai cheltuit până acum cu galeria?

Obiectele au provenit iniţial din colecţia personală, apoi s-au adăugat şi alte obiecte primite în regim de consignaţie sau din donaţii, dar şi din colectarea lor din aşezări mai puţin pătrunse de tăvălugul noului trend şi aici chiar aş vrea să precizez ceva. Nu de puţine ori, la târgurile organizate la Iaşi, am auzit părinţi spunându-le copiilor- “uite, dragă, asa era odată!”. Nu, România autentică încă fiinţează şi în acest an, dar este din ce în ce mai plafonată sub tăvălugul consumismului. Ne-am lăsat abrutizaţi de schimbări şi ne-am înlocuit sufletul cu stomacul şi raţiunea cu interesul. Cum să supravieţuim frumos, ca fiinţă naţională, dacă noi nu mai conservăm şi promovăm nimic din ce ne aparţine, ci doar branduri străine?

-Ce le puteţi transmite cititorilor nostri?

Le doresc cititorilor d-voastră să trăiască frumos, să iubească autenticul şi să aibă sărbători binecuvântate de prezenţa celor dragi din familia şi viaţa lor.

Nelu Păunescu s-a născut la data de 12 septembrie 1975 în comuna Călmăţuiul de Sus, judeţul Teleorman, la câţiva kilometri de Salcia lui Zaharia Stancu, copilăria, până la 6 ani, petrecându-şi-o în cadrul idilic surprins de prozator în romanele sale. La vârsta de 7 ani se mută defintiv în Iaşi, acolo unde continua şcoala gimnazială şi mai târziu îşi dă licenţa în Comunicare Socială şi Relaţii Publice la Facultatea de Filosofie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi. La 14 ani, stimulat de acele vremuri ale schimbării, pleacă la Bucureşti, unde participă la Revoluţia din 1989. Şase ani mai târziu îl regăsim cu rol activ în cadrul primei misiuni externe a Romaniei- Angola 1995, cu rol de legatură între militarii din teatrul de război african şi România, în cadrul Centrului de Transmisiuni Speciale din Bucureşti. În anul 2004, după cîţiva ani de cochetare cu sfera publicistică, îşi începe cariera de ziarist la cotidianul Monitorul de Iaşi, urmând apoi o carieră de 15 ani de reporter de investigaţie, administraţie şi reportaje la Ziua de Iaşi, Flacăra Iaşului, Evenimentul, Ora de Iaşi, Reporter de Iaşi, colaborări cu revistele centrale Capital şi Averea, o scurtă perioadă fiind şef al Departamentului Publicitate la Radio Terra Iaşi, şi culminând cu ziarul online AgoraPress, acolo unde este editor. În paralel cu mass media, jurnalistul Nelu Păunescu a absolvit mai multe cursuri de specializare in mass media si antreprenoriat. În anul 2015 a fost responsabil pe relaţia cu presa în staff-ul de campanie al unui candidat la Primaria Iaşi, în 2016 a fost responsabil campanie de imagine pentru un personaj din administraţia ieşeană, ofiţer de presă al unei competiţii naţionale de off-road. Este membru în Colegiul Asistenţilor Sociali din România si cercetător ştiinţific în Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS), iar din anul 2018 este amfitrionul Galeriilor de artă populară şi antichităţi “Sofiana”.

Sursa: Evenimentul

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here