Ion Mitican, cronicarul Iasului de odinioară. 85 de ani la nasterea ultimului oracol al Iasului

1
93

Pe 11 aprilie 2016 se împlinesc 85 de ani de la naşterea lui Ion Mitican, cel care a fost o prezenţă distinctă în peisajul literar şi publicistic ieşean, încântându-şi numeroşii cititori cu textele sale minuţios documentate şi elaborate într-o manieră savuroasă, plină de farmec.

Istoric autodidact, iubitor al Iaşului şi istoriei sale fabuloase, Ion Mitican a fost un colaborator apropiat al Curierului de Iaşi, pagina 8 a publicaţiei fiind rezervată articolelor prin care ni se releva farmecul oraşului vremurilor trecute. Printr-o amplă muncă de documentare, domnia sa ne-a readus viaţa unui Iaşi în care venea să concerteze Franz Liszt, un Iaşi al hanului Binder în care poposea Sarah Bernhardt, o urbe în care venea Regina Serbiei în vizită la bunica sa, un oraş fabulos, cu flaşnete, patefoane, gramofoane, cu castanul Teodorenilor, cu cerdacul unioniştilor, Grădina cu Oratori din Uliţa Mare, Mustăria nemţească din Păcurari, Podu Verde, Academia Domnească din Grădina Mitropoliei, Palatul Domnesc din Uliţa Lozonschi, Grădina Beilicului şi multe, multe alte locuri minunate ale unei comunităţi profund inspirate de spiritul şi decenţa nobilimii intelectuale. Prin mijlocirea lui Ion Mitican, ieşenii au aflat că rădăcinile lor se regăsesc în solul fertil al culturii şi civilizaţiei.

Anii tinereţii

Povestea inginerului şi scriitorului Ion Mitican a început pe 11 aprilie 1931, ziua în care avea să vină pe lume în familia unor ţărani simpli din satul vasluian Dăneşti.

Vizitele făcute de către familia mătuşei sale din Iaşi aveau să-i stârnească interesul pentru cultura şi civilizaţia urbană. „Veneau încărcaţi de cărţi, să petreacă vacanţa în satul cu vii şi livezi imense de pruni. Toţi ieşenii, vasluienii şi bucureştenii care erau din sat vara veneau la părinţi, la bunici. Unii cu chitarele, alţii cu patefonul”, mărturisea Ion Mitican într-un interviu acordat cotidianului Evenimentul, în 2007. Anii adolescenţei l-au adus la Iaşi, unde a învăţat la Liceul Naţional. Între anii 1950 şi 1954 urmează cursurile Facultăţii de Electrotehnică din Iaşi. Refuză un post în Ministerul Energiei Electrice, alegând să se angajeze la Vaslui, pentru a electrifica satul natal. Din 1960 s-a transferat la Regionala Căi Ferate Iaşi, ocupându-se în principal de comunicaţiile feroviare. De altfel, aici va dezvolta primul sistem din România de radicomunicaţii între mecanicii de locomotivă şi dispecerate.

O viaţă dedicată istoriei Iaşului

În paralel cu activitatea profesională, desfăşurată la CFR, până în februarie 1994, când a ieşit la pensie, Ion Mitican şi-a dedicat jumătate din viaţă cercetării istoriei Iaşilor. Cercetând vechi publicaţii şi documente din biblioteci şi Arhivele Statului, a scos la iveală informaţii şi amănunte puţin cunoscute despre trecutul oraşului şi personalităţile care l-au însufleţit. După ieşirea la pensie, în anul 1994, Ion Mitican şi-a păstrat spiritul dinamic şi inovator, organizând şi predân cursuri de utilizare a calculatoarelor la Clubul CFR Iaşi. De asemenea, a desfăşurat o susţinută activitate publicistică în cele mai citite publicaţi locale. Ca inginer a publicat, în anii ‘70, mai multe cărţi de specialitate (de la „Radiotelefoane-principii“ la „Radiotelefoane portabile“). „Preocuparea statornică de turist cultural infatigabil a fost remarcată la apariţia ineditului op „Un veac prin gara Iaşi“ (Bucureşti, editura Sport-Turism, 1983). Susţinător lucid (incomod pentru ignari) al conservării monumentelor, „răzeşul“ născut în anul 1931 în Dăneştii Vasluiului, absolventul Liceului Naţional şi al Facultăţii de Electronică a devenit, din 1990, un fel de „impiegat“ cultural de înaltă clasă, îndrumător, ghid, călăuză inepuizabilă pentru toţi iubitorii de Iaşi vechi, basarabeni sau maramureşeni, occidentali sau orientali. Cotrobăind prin arhive şi case uitate, parcurgând cu minuţiozitate jurnale vechi în biblioteci publice, înfruptându-se din valorile existente în muzee, librării şi anticariate, „ispravnicul“ Ion Mitican ne-a fascinat, ne încântă şi ne instruieşte, fără ostentaţie, neobosit, fie prin discursul oral pitoresc, fie prin cărţile, cu mireasmă de candelă, dedicate străzii istorice Lăpuşneanu, lui Eminescu şi Creangă, mahalalei Târgu Cucului sau Palatului Roznovanu (transformat în Primărie de tip european de Vasile Pogor şi Nicolae Gane). (“Veronica domnului Mitican…”, Lucian Vasiliu, Ziarul Lumina, 25 Septembrie 2007). Pe 24 martie 2012, Ion Mitican a plecat dintre ieşeni, lăsând în urmă o poveste fără de sfârşit, la fel cum e şi istoria Iaşului.

Sursa: Curierul de Iasi

1 COMMENT

  1. Felicitari pt articol.Dumnezeu sa il ierte cu sigranta imparte carti si acolo sus. Doamna profesoara ce face? sanatate multa.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here