Romani la superlativ! Povestea incredibila a doi ieseni din Scotia. Trei zile cu opinci si port popular, prin mall-uri, bisericile si muzeele din Iasi

0
64

Au venit din indepartata Scotie pana la Iasi, orasul lor natal, insotind un grup de scotieni cu functii publice in tara chilturilor, care i-au adoptat social si profesional, fara rezerve si zgarcenie, dar pentru care Romania rezona cu politicieni corupti, saracie, infractori si case de copii. Ea a facut rost de un costum popular vechi de un centenar, si-a confectionat o pereche de opinci si, in port popular, a umblat timp de trei zile pe strazile Iasului, prin mall-uri, crame in care doar zidurile mai au traditie, muzee si biserici, in care le-a vorbit si aratat scotienilor o alta Romanie. In acest timp, in regat, sotul le vorbea scotienilor despre Romania autentica si isi ilustra povestile cu imagini vechi de un secol, cu satul romanesc si taranul care a infaptuit Romania Mare. Desi plecati de mai bine de 8 ani din tara, pentru ei, Iasul este acasa, oriunde s-ar afla. Astazi, de 1 decembrie, vom cunoaste povestea Cristinei si a lui Cornel, o bucatareasa si un mecanic auto, doi ieseni cu suflete frumoase pentru care Romania inseamna altceva decat fanfaronada politicienilor, decat tara care va fi scoasa azi la parada. Ei sunt oamenii acestei zile… Cu sufletul mereu la tara, asa e viata acestor doi romani, asemeni unei  rugaciuni a doi credinciosi din aluat simplu si profund care rezoneaza cu sfintii lasati la mii de kilometri in urma. E o poveste simpla, a doi ieseni alungati departe de tara, care au schimbat imaginea Iasului, mai mult decat toate institutiile si politicienii la un loc.

Eu ma bucur de orice, chiar si de frunza care cade pe jos, nu mai spun de lucrurle frumoase din tara mea”, isi incepe Cristina povestea despre tara, departari si dor. A plecat in urma cu 8 ani din Iasi, in indepartata Scotie. Era la inceput de viata si a plecat sa faca bani pentru un viitor al unui viitor copil care nu a aparut nici acum.

Prima oara m-am intors in tara cu anii pierduti din viata mea, prin straintate. Stiti cum suntem noi, generatia asta care pleaca? Ca un copil pe care nu il apreciezi si il si abandonezi. Se duce in lume, dar nu renunta niciodata sa se uite in urma, sa isi caute  originea, cat de dureros ar fi pentru el. Copilul creste mare si isi cauta parintii. Prin  jignirea si umilinta pe care o avem acolo, noi cautam drumul inapoi catre casa. E dorul de casa si speranta ca ne va fi bine aici, intr-o buna zi, pentru ca locul nostru nu este acolo. Vreau sa ma intorc acasa, pentru ca acolo nu este acasa. Acolo este doar o tara in care faci bani, dar nu o sa fie niciodata acasa. Eu mi-am pierdut credinta acolo. Aici aveam o legatura cu Dumnezeu, cu duminicile, cu parintii mei…Acum am inceput sa imi pierd usor-usor credinta pentru ca acolo te concentrezi pe facut bani. Esti o masina de facut bani. Iti canalizezi gandurile pe faptul ca esti cu un scop acolo, pentru ca n-ai casa, n-ai masa si apar foarte multe frustrari si o invidie ascunsa fata de ce e acasa, pentru ca nu mai este o comunicare directa cu cei de acasa, sa le spui toate durerile, si te simti abanonat.  Cand te  vezi cu cel de acasa, cel care a fost plecat spune ce masina si-a luat si cel ramas spune ce copil a mai facut”, ne spune Cristina.

In Romania nu stiu daca se mai poate schimba ceva in bine. Eu, o singura revolutie pot sa fac. Singura revolutie pe care as face-o  e sa lupt pentru ca copiii mei sa poata fi educati aici, in tara.”, o completeaza si Cornel

 „Turismul istoric sau traditional pe Moldova nu exista”

In urma cu putin timp, Cristina a invitat in Iasi niste scotieni care fac fapte de caritate in Romania, undeva langa Calarasi. Se astepta sa intampine unele neajunsuri din partea alor ei, dar nu a avut nicio rezerva. Vroia sa ii demonstreze scotiencei, ca Romania este alta decat tara caselor de copii, a infractorilor si coruptilor. S-a inselat. S-a lovit de mizerabila ciordeala si de puturosenie a ieseanului institutional, caruia a trebuit sa ii dea bani pe furis pentru a incerca sa introduca un strain cu scopul de a-i schimba mentalitatea asupra acestui colt de Balcani!? Practic, din dorinta de a schimba optica unui strain fata de Romania, ieseanca noastra a facut un sacrificiu pentru a plati dari la fiecare usa a unor cladiri ocupate altadata de oameni de onoare, iar cerinta a fost aceea de pesches, semn al unei coruptii functionale la scara larga.

La Muzeul Unirii i-am dat banii pe furis unei casiere, sa nu vada scotienii. Am fost sa vizitez Palatul Culturii. Ghidul nostru a inceput sa vorbeasca despre palat, ca o poezie invatata pe de rost. Am ajuns la ceasul din turn, unde a inceput sa spuna ca aici au fost inca niste ceasuri pe langa ala mare. L-am intrebat de ce nu s-au facut niste copii, macar sa vedem cum aratau, nu sa puna turistii in fata unui act de imaginatie. Zic ca trebuie construita altfel povestea unor muzee”, a spus Cristina.

Ceva ce nu am gasit, oricat m-am straduit sa caut, este o pagina care sa vorbeasca despre Iasul  traditional, despre mestesuguri si mesterii sai. Daca te uiti, toata promovarea turistica pe Romania este facuta pentru Transilvania, Apuseni si Delta Dunarii. Turismul istoric sau traditional pe Moldova nu exista. Nu avem o platforma de prezentare. La noi, puterea de prezentare turistica este sub zero, fata de potential. In Scotia, daca te duci oriunde si ti se prezinta ruina unui castel este o alta scara. Tu nu vezi cladirea, ci doar amplasamentul unde a fost un castel, si omul plateste 5 lire. Noi facem altceva. Avem si nu prezentam. Nici macar nu conservam. Casa lui Horia s-a daramat. La fel a lui Enescu sau Marin Preda. Este o distrugere premeditata a patrimoniului istoric si artistic. Nationalizezi astfel de case, bagi chiriasi de proasta factura si incepe distrugerea ireversibila. Asta e respectul autoritatilor fata de inaintasi si fata de generatiile viitoare”, a completat Cornel.

„Eu provin dintr-o familie in care mi s-a spus „citeste Amintiri din copilarie!”.

Romania de fite, fara hartie igienica

 „Esti turist si te duci la baie in Gradina Botanica, continua Cristina. Nu ai nici macar hartie igienica. Cati bani intra in gradina asta si oameni sunt angajati acolo, nu se poate pastra un veceu intr-o stare de bun simt?  Daca nu incepem cu astea care sunt foarte importante, nu cred ca avem dreptul sa vorbim despre Iasi, capitala a nu stiu cui. In Iasi, asta se intampla mai peste tot, cu precadere la baile publice. Oriunde te duci, omul trebuie sa aiba hartie igienica si sapun. Ori, tocmai aceste lucruri ieftine si elementare pentru igiena lipsesc, ca de altfel si curatenia ca sa nu mai puta veceurile.  Ca-i turist, e romanul sau tiganul tau, trebuie sa ai hartie igienica. Nu mai e ca pe timpul lui Ceausescu cand se fura ca sa aiba acasa….Ar trebuie sa promovam ceea ce nu-i promovat. Lacul de la Gradina Botanica, de exemplu, arata ca o rezervatie naturala, e bine sa conservam aspectul asta, dar se simte ca nu-i dedicat turismului, ci lasat asa, intr-o stare de salbaticie. Din 14 hectare de gradina botanica, mai este sera, cu parcul de sus, ca arboretul de jos a cam fost taiat. Despre alei, asta este o rusine a administratiei acestei gradini”, a spus Cristina.

Romania nu da nimic, strainatatea sfarama natia

Nu au cerut nimic de la aceasta tara, ci doar sa fie lasati sa isi exprime drepturile pe care le are fiecare conational de-al lor, implicit dreptul la libera exprimare. Plecati cu un bagaj de valori si de realitati din tara, odata ajunsi in Scotia, pentru ei a fost un adevarat soc cultural, dublat de diferentele pe care le fac romanii intre ei. Nu au cedat „trendului” si au continuat sa fie romani cu valorile si visele lor.

 „Noi nu am fost pregatiti pentru intelegerea unui anumit nivel de putere care corupe, iti schimba realitea, posibilitatile, unitatile de masura. Adevarul este ca Guvernul nostru, al Romaniei, nu ne ajuta cu nimic, nici sa iti faci o casa, nici sa iti cauti de sanatate, nici sa iti cresti copiii nu te ajuta in viata asta, nici sa faci o afacere, nici sa faci o facultate, ba  din contra, iti da in cap… Tocmai de asta, pentru ca nu am primit niciodata in 30 si ceva de ani nimic de la stat, cand am ajuns in Scotia, tara care are o latura sociala, cand a fost chemata sa imi faca asigurari sociale am fost sceptica, chiar speriata, pentru ca nu stiam ce trebuie sa dau inapoi…Un alt lucru grav pe langa guvernul asta satanist al nostru, este faptul ca in afara, cel putin cand am ajuns in Scotia, nu mai eram romanca, ci moldoveanca. Unii erau olteni, altii munteni, banateni si niciun roman, ca si cum fiecare era cu natia lui. Acolo, romanii sunt divizati pe zone. Nici cand suntem depate de tara nu suntem uniti. Mai dureros este faptul ca moldoveanul nostru incerca sa isi ascuta limba cand se intalneste cu vreun oltean, ca si cum a fi molovean este o rusine”, a spus Crisrina.

„Trebuie sa fiu aici, unde imi simte inima”

Prinsi timp de 8 ani in chingile unei lipse de patriotism atat in tara cat si departe de inima ei, pentru Cristina si Cornel, Romania e totul. Este acolo, in sufletul fiecaruia dintre ei, in ungherele in care se piteste primul cantec de leagan si ultima amintire din copilarie, prima vorba a mamei si ultima povata a bunicilor.

Acolo, in Scotia, am multi prieteni care ma primesc cu bratele deschise in casele lor dar, poate sa ma primeasca si regina Scotiei, dar eu nu vreau. Eu sunt morala. Nu stiu daca moralitatea este un pacat, o prostie sau o boala. Poate nu ar trebui sa fiu asa morala, dar eu vreau acasa, in tara mea sau in locurile mele, ca nu mai pot sa spun tara. Locul meu nu poate sa mi-l  ia nimeni. Iasul, casa mamei…Poti sa imi pui si lumea la picioare, dar daca eu nu sunt acolo unde imi simte inima, degeaba. Am cam 8 ani lipsa din Romania, dar cred ca e cam la fel cum am lasat-o, nu?”, ne intreaba Cristina cu speranta

Toti spun ca parintii si bunicii nostri au fost generatie de sacrificiu, pentru ca au suferit toate vitregiile unui regim, dar l-au facut aici, in tara. Ori, noi ce generatie suntem? Guvernantii ne-au alungat si in lipsa noastra ne-au vandut tara. Cand la scoala invatam de Brutus, l-am avut in realitate pe Iliescu. Ce urasc acum la Romania este faptul ca barbatii nu mai au coaie, nu mai au tupeu, nu mai bat cu pumnul in masa, nu mai sunt barbati.Se duc la pensat, la vopsit si se fofileaza pe spagi.  Nu mai au coloana vertebrala. Evreii au fost peste tot in lumea  asta, fara de tara, dar ei si-au continuat istoria si educatia. Ori noi, romanii, ar trebui sa ne punem serios problema supravietuirii nationale, pentru ca toate  guvernarile astea nu au facut decat sa ne rupa radacinile. Fara radacini si foarte tristi, astia sunt romanii mei acum, din pacate ”, a spus Cornel.

Dupa 8 ani de Scotia, cei doi doresc sa se intoarca in Iasi si sa isi faca un viitor aici.

Ziua aceasta este a lor, a romanilor autentici, nu a politicienilor cu cocarde in piept, verb mincinos, suflete goale si interese straine de aceasta tara. La multi ani, Romanie, oriunde te-ai afla in sufletele fiilor tai!

Nelu PAUNESCU

 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

53 − = 50