Ministrul Educației, Adrian Curaj, a vorbit despre nevoia de echilibru pentru a stimula performanța și a răspunde nevoilor de echitate și incluziune, în sistemul românesc de învățământ. Acesta a schițat și schimbările majore despre care considera că ar trebui făcute în învățământul preuniversitar, pornind de la aceste idei și punând accent pe impactul pe care îl are trecerea de la gimnaziu la liceu asupra elevului, dar și a familiei. „O pierdere majoră o avem la finalul clasei a VIII-a. Aici aproape că simt o durere fizică. De ce? Copilul termină clasa a VIII-a în zona rurală, lângă părinți, dar trebuie să meargă la liceu și familia nu are resurse. Aproape 25% din acești copii renunță și îi pierzi aproape definitiv. Aici este o discuție care trebuie purtată: nu spun «așa” sau ”altfel». O discuție care trebuie purtată. Nu cumva, uitându-ne la ce se întâmplă și din practica internațională, uitându-ne la nevoia de educație tehnică, profesională și duală, mai ales duală acum, nu ar fi interesant să reflectăm dublu și să luăm o decizie dacă învățământul obligatoriu s-ar termina la clasa a IX-a? Acesta este doar un scenariu, a mai fost realitate cândva. Clasa a IX-a să rămână acolo, în comunitatea lui. Când termină clasa a IX—a, copilul are vârsta potrivită să semneze un contract de ucenicie, reușește să meargă într-un sistem dual cu sens. Iar noi reușim să se întâmple ca sistemul dual să fie foarte apropiat de dualul întâlnit în țările puternice precum Germania, Austria. Ne-ar ajuta foarte mult”, a spus ministrul Educației.
Acesta a subliniat însă că are un mandat scurt și este imposibil ca modificările să se producă prea curând. „Nu îmi propun să schimb, nu îmi propun să bulversez, dar îmi propun să ridic subiecte”, a punctat Curaj, arătând că “pierderile acestea dor major pentru că toți acești tineri aproape că nu mai găsesc calea de întoarcere. Liceul ar putea să fie de trei ani, poate cel profesional să fie de patru. Sunt diverse variante. Cred că trebuie să vorbim și să ne uităm la sens, nu inventăm, încercăm să fim atenți și la practica internațională. Până la urmă trebuie văzut — ce oferi celui pe care îl educi, ce alternative îi dai, nu pentru tine ca educator, ci pentru el. Poate pentru el o zonă practică, profesională, tehnică este mult mai importantă decât una pur teoretică care îl conduce spre un tip anume de bacalaureat ce nu îl duce nicăieri. Nu promovează bac-ul, rămâne agățat, iar aici pierderea este mare. Tehnicul post-liceal non-universitar este foarte prost, l-am tot schimbat și de fapt nu le mai dăm nicio șansă. Unde se duc copiii aceștia? Nu se regăsesc nicăieri. Este o abordare de sistem, avem nevoie de decizii”.
Un alt sector către care s-a îndreptat atenția miinistrului este învățământul profesional dual: “Este de asemenea important și cu sens pentru mine. De ce? Este o schimbare de paradigmă. Din păcate, realitatea ne spune că nu prea ne uităm la piața muncii din varii motive. Un raport pe care îl am la dispoziție spune că sunt zone în care 5-7% din aceștia sunt absorbiți de piața muncii. În schimb, în partea cealaltă, în învățământul dual, până la 95% din absolvenți se duc pe piața muncii. Trebuie să discutăm, să vedem cum arată această hartă a opțiunilor. Trebuie să faci cu responsabilitate, poți marca o viață”.
