Sportul ieșean este mai sărac. S-a stins din viață Neculai „Nicu” Brânzei, unul dintre cei mai respectați oameni ai boxului românesc, fost pugilist de valoare, antrenor emerit și Cetățean de Onoare al municipiului Iași. A plecat dintre noi la doar o zi după ce împlinise 68 de ani, lăsând în urmă o moștenire pe care timpul nu o va putea șterge.
Născut pe 18 iulie 1958, în satul Dumbrava, comuna Ciurea, Nicu Brânzei și-a descoperit chemarea pentru box la doar 15 ani, când a pășit pentru prima dată în sala de la CS Nicolina Iași, sub îndrumarea reputatului antrenor Iosif Mattes. Talentul, disciplina și dorința de a fi mereu mai bun l-au purtat în lotul național al României, unde a evoluat între 1978 și 1986, reușind să cucerească titlul național într-o perioadă în care competiția era dominată de marile cluburi Steaua și Dinamo.
După încheierea carierei de sportiv, și-a dedicat întreaga viață formării tinerelor generații. Pentru Nicu Brânzei, boxul nu a fost doar un sport, ci o lecție despre caracter, respect și muncă. În sălile de la CS Nicolina, CFR Iași și apoi la secția comună CFR – CSS Unirea, a crescut sute de copii și juniori, transformând talentul în performanță și insuflând fiecărui elev încrederea că poate deveni campion.
Sub îndrumarea sa au crescut sportivi precum Tătărușanu, Sîrbu, Hodorogea, Velea și Alexandru Marin, acesta din urmă cucerind medalia de bronz la Campionatele Mondiale de Tineret de la Baku, în 2010, și reprezentând România la Jocurile Olimpice de Tineret de la Singapore. Rezultatele au continuat și în ultimii ani ai activității sale, prin performanțele Biancăi Cobzaru și ale lui Ionuț Roman, dovadă că pasiunea și profesionalismul său nu au cunoscut niciodată limite.
Pentru tot ceea ce a oferit boxului românesc, a primit titlul de Antrenor Emerit din partea Federației Române de Box, iar în 2020 municipiul Iași l-a desemnat Cetățean de Onoare – o recunoaștere firească pentru un om care și-a dedicat viața sportului și comunității.
Până în ultimele clipe a rămas în sala de antrenament, lucrând alături de fiul său, Constantin „Tinu” Brânzei, căruia i-a transmis nu doar experiența acumulată într-o viață, ci și dragostea pentru box, pentru oameni și pentru performanță.
Astăzi nu plâng doar familia și prietenii săi. Îl plânge întreaga comunitate sportivă ieșeană, generații de elevi pe care i-a format, colegi, adversari și toți cei care au avut privilegiul de a-l cunoaște. Nicu Brânzei a fost mai mult decât un antrenor: a fost un mentor, un model de modestie, un om care a construit caractere și a inspirat destine.
Moștenirea sa nu se măsoară doar în medalii și titluri, ci în oamenii pe care i-a format și în valorile pe care le-a transmis. Numele său va rămâne pentru totdeauna legat de istoria boxului ieșean și românesc.
