Uneori stai și te minunezi gândindu-te cum de reușește neamul ăsta să se pricopsească la intervale foarte regulate de timp cu specimene precum Diana Șoșoacă, această Cosette Chichirău după un an de stat în Rusia. Acest personaj scos parcă dintr-un coșmar lombrozian a acaparat, chiar și la propriu, nu numai scena politică, ci și pe cea a vieții de zi cu zi, oferind mostre de grobianism bine înfipt pe copite.
Cea mai recentă exhibare a tupeului urât mirositor și-a manifestat-o în chiar planul conjugal, acolo unde te-ai fi așteptat să aibă o minimă alură de doamnă. Însă din păcate nu numai pentru consortul ei, ci și pentru întregul concept de respect și susținere casnică, Diana Șoșoacă a trântit și bușit în propria casă, cuprinsă de crizele existențiale specifice scroafei care s-a urcat în copac. Victimă i-a căzut chiar soțul ei, Silvestru, cel care i-a netezit drumul în politică, ca un soldat credincios și anonim. Un rezumat elocvent al întregului conflict insalubru declanșat de Șoșoacă a fost realizat de o cunoscută bloggeriță, Liliana Ștefan: „Nu te mai înțelegi cu bărbatul tău, stai frumos de vorbă și vă despărțiți. Ea nu poate. Pentru că trebuie să se răzbune. Pentru că toți cei care vor să iasă din viata ei, din partidul ei, sunt trădători de neam și țară în ochii ei. Ea e țara! Țara proștilor. Și atunci îi împroașcă pe toți cu noroi. Așa a făcut cu toți cei care i-au ridicat partidul, așa face și cu soțul ei. Nu, nu îi ajunge că l-a dat afară din partid, din casă, deloc. Îl vrea pur și simplu călcat în picioare, umilit, la pușcărie chiar. Asta veți vota voi, dianiștilor. O astfel de femeie. Dacă femeile voastre v-ar trata așa, la fel ați gândi, bărbaților? Așa le-ați face și voi soților voștri, femeilor? DA! O femeie care își denigrează public soțul, care face tot ce poate prin influența ei ca să îl zdrobească, poate conduce o țară?”
Și chiar așa este. Gândiți-vă că madam Șoșoacă și-a suflecat mâinile, și le-a proptit în șoldurile de pivnicereasă și țintește funcția de primar al Municipiului Iași. Nici mai mult, nici mai puțin! Și-ar întinde un pic unsurimea pe vechile zidiri ale unei cetăți a spiritului, și-a scuipa un pic discursurile de șef de galerie peste chipul împietrit al lui Eminescu, și-ar pune oleacă fustele în cap în fața Mitropoliei, în iureșul campaniei electorale în care abia așteaptă să dea tonul și bastonul apucăturilor de neam prost. Păi dacă nefericitul soț a fost găbjit și șutuit din casă de hormonii exaltați ai animalei politice, ieșenii palizi, academici și livrești la ce se pot aștepta? La o stropșeală bogat impregnată cu salivă extrasă din puțul gândirii de cercopitec? La o salvă de invective lansate în „dialogurile” și „comunicarea” cu cetățenii timorați de prestanța pachidermică?
Pentru a evita trăirea acestei perspective de circ medieval, de golănie camuflată în ie înflorată, ieșenii ar face bine să nu mai stârnească în următoarele săptămâni această hidră cu gabarit depășit, lăsând-o să plece din oraș imediat după alegeri, cu coada de admiratori băgată între buturile sale de hipopotam cu colțul degrabă scurmător în mlaștina puturoasă a imposturii.
Paul LOVIN
