Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași a lansat recent un proiect prin care dorește să îmbunătățească securitatea campusului studențesc Tudor Vladimirescu, prin achiziționarea de servicii de pază și protecție pentru 10 obiective. Deși scopul declarat al acestei investiții este să asigure un mediu mai sigur pentru studenți, există mai multe aspecte ale acestui demers care merită o analiză critică.
Contractul pentru paza campusului a fost cîștigat de firma Freia Fire & Security SRL, deținută Ștefan Stelian Coșniță, cel care a administrat in trecut și firma de pază Polaris Security SRL, acum aflată în insolvență, firmă deservită exclusiv cu agenți peste 60 de ani.
Valoarea contractului de 5.433.132 lei nu este una de neglijat, iar întrebarea care se pune este dacă aceste resurse financiare sunt realmente utilizate într-un mod eficient. În contextul în care universitățile din România se confruntă cu probleme legate de subfinanțarea infrastructurii educaționale și a cercetării, este dificil de justificat o cheltuială de asemenea amploare pentru servicii care, teoretic, nu ar trebui să depășească un cost rezonabil. În plus, având în vedere că această investiție este destinată doar pentru campusurile studențești, suma alocată ridică semne de întrebare asupra prioritizării resurselor instituționale.
Proba fizică prestată din surse externe?
Un alt punct critic al acestei achiziții este legat de criteriile de selecție a agenților de pază. Acestea includ un test fizic ce presupune alergarea pe o distanță de 500 de metri, cu punctaje în funcție de viteza de parcurgere a distanței. Deși este important ca agenții de pază să aibă o condiție fizică bună, reducerea unui astfel de proces de selecție la o probă fizică extrem de simplistă ridică serioase semne de întrebare, cu atât mai mult cu cât este cunoscut faptul că administratorul acestei firme preferă să angajeze persoane de vârsta a treia pentru a beneficia de anumite bonificații din partea statului.
Nu cumva aceasta ar putea să favorizeze agenții care se conformează criteriilor fizice minime, dar care nu sunt pregătiți profesional pentru a face față provocărilor de securitate dintr-un campus universitar? În plus, este discutabil faptul că, în ciuda importanței acestui rol de pază și protecție, nu se pune un accent suficient pe evaluarea competențelor profesionale ale agenților de pază, cum ar fi pregătirea în gestionarea situațiilor de urgență, capacitatea de a interacționa cu studenții într-un mod respectuos și eficient, sau cunoașterea reglementărilor legale specifice.
Paza permanentă dublează costurile
Serviciile de pază vor fi prestabilite 24 de ore din 24, 7 zile din 7, 365 de zile pe an, însă acest program nu face decât să adâncească costurile, iar întrebarea este dacă există cu adevărat necesitatea unei supravegheri atât de intensivă. Dacă majoritatea spațiilor de cazare studențească nu se află într-o zonă cu risc ridicat, poate că ar fi fost mai eficient să se implementeze un sistem de pază mai flexibil, bazat pe necesitățile concrete ale fiecărei locații, în loc de o soluție standardizată pentru toate obiectivele. De asemenea, având în vedere că universitatea beneficiază de sprijin logistic din partea propriei instituții, ar fi fost logic să se exploreze și opțiunea de a întări propriile structuri de pază interne, astfel reducând dependența de terți și, implicit, costurile asociate.
O achizitie lipsita de transparență
Ultimul punct critic se referă la procesul de selecție a firmei câștigătoare. FREIA FIRE & SECURITY S.R.L. a obținut contractul în urma unei proceduri de licitație, însă nu există suficiente informații publice cu privire la procesul detaliat de evaluare. Într-un astfel de context, ar fi fost oportun ca universitatea să furnizeze mai multe date despre motivația deciziei, în special având în vedere că acest contract va influența semnificativ siguranța studenților.
În ciuda intențiilor aparent bune ale Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, achiziționarea serviciilor de pază și protecție ridică mai multe semne de întrebare. Este această investiție una justificată din punct de vedere financiar? Satisfac condițiile minime de siguranță pentru studenți? Sau este vorba doar de o decizie impusă de o procedură birocratică, fără o evaluare reală a nevoilor campusului?
Radu SEICARU
