O tanara speranta fara fond a comunicarii institutionale din Iasi, si-a dat rau de tot in petec in acest weekend. Delia Baston, pe numele ei de botez, este detasata de pe postul de secretara al unuia dintre viceprimarii Iasului, pe postul de PR al Ateneului din Iasi. Asa cum facea cafeaua, asa si comunica. Prin mestecare automata, fara farama de neuron sau constiinta. In prag de festival al strazii Lapusneanu, aceasta bugetara a avut ca sarcina sa se ocupe de dispunerea in amplasament a corturilor pentru comercianti si distributia acestora, conform unei schite prestabilite. Anarhia a fost la ea acasa. Pentru un grup de 9 mesteri populari nu a alocat decat 5 corturi, un alt expozant a asteptat un cort de la ora 9 pana la ora 15, altuia i s-a alocat un cort pe o zona atat de ascunsa, incat putea juca “de-a v-ati ascunselea” linistit pana la finalul festivalului, ca nu-l gasea nimeni, iar un alt expozant, invitat pe aliniamentul mesterilor populari, a fost atacat de Delia Baston la modul ca din cauza lui nu au mesterii populari corturi. Practic, a recurs la o infama si la indemana metoda de a se scoate dintr-o situatie creata de lipsa de experienta si implicare a unei bugetare careia ii intra in cont, lunar si degeaba, peste 3 mii de lei din banii publici. O astfel de prestatie din partea unui angajat platit sa comunice, nu sa zambeasca ca Mona Lisa, aduce deservicii de imagine in timp.
In ciuda unor astfel de sincope organizatorice, prea multe din pacate, Festivalul Strazii Lapusneanu a fost un eveniment extraordinar pentru Iasi, o explozie de pozitivism si voie buna, intr-un oras cu oameni tristi, bucurie, interactiune, momente artistice speciale si, nu in ultimul rand, participanti care au avut o intuitie buna sa isi poarte pasii pe strada Lapusneanu, pentru a fi partasi la un eveniment unic pentru aceasta urbe.
Radu SEICARU
