Aventurile lui Viorel Ilisoi in drum spre Scotia. Deocamdata ne-am impotmolit la unguri…

0
52

Scriitorul Viorel Ilisoi anunta in urma cu cateva zile, cu reala bucurie, ca va strabate batrana Europa in cabina unui TIR, pana in indepartata Scotie, acolo unde are de gand sa scrie un alt fenomenal reportaj, daca s-ar putea la fel de bun, cum de altfel sunt toate, ca cel scris in urma cu mai multi ani, „Povestea de coma a unui reportaj”, bineinteles, fara cruntele experiente traite in primul sau drum in Basarabia, spre satul natal al lui Paul Goma.
Ce bucurie! În sfârsit, după doi ani de căutări, s-a găsit un sofer de TIR care să mă ia în cursă cu el – pentru un reportaj, desigur, despre acesti regi, dacă nu robi, ai soselelor. Ceilalti ba se temeau de un ziarist, ba nu le dădea voie seful, ba se rusinau de prezența altcuiva în intimitatea cabinei lor, ba aveau trasee neinteresante… Acum plec cu un tip din Alba Iulia, vom împărti aceeasi cabină 10-11 zile, până în Scotia si înapoi. Dacă pot, transmit de pe traseu; dacă nu, public reportajul la întoarcere, în Viaţa Liberă”.

covrigi

Cu autocarul spre Alba Iulia, de unde mă ia domnul Marcel cu TIR-ul si mergem în Scotia să ducem niste mărfuri românesti. Ca orice ziarist care se respectă, n-am plecat fără covrigi la un drum asa de lung. Am si pentru întoarcere. S-a îndoit cardul de credit când i-am luat. Ca să nu kiltuiesc bani pe-acolo cu mâncarea”.

balta rece

De secole, în drumul lor spre Scotia, românii opresc și la hanul “Balta verde”, înainte de Sibiu, pentru a-și lua câte o sticluță de apă de 9 lei litrul. Futu-i mama ei de Scotie!

sibiu gara

Sibiu. Gara străveche, solidă, și, în dreapta, un rapăn de clădire scăpăta de de zugrăveala bine făcută a lui Iohannis. În autocar, cât am staționat, a urcat un cerșetor, un tip la vreo 40 de ani, și el solid, parcă fătat de gară, cu fălci rumene și îmbrăcat binișor; cică să-i dăm măcar câte 50 de bani sau ceva de mâncare pentru că a crescut la casa de copii. Nu i-am dat nimic, puțea de la o poștă a șarlatan. Unul jenant de inabil. I-am zis că și eu am crescut la orfelinat și niciun coleg de-al meu nu cerșește. Păi cum așa? – s-a mirat puțin mai tarziu cucoana asta enervantă din față mea. Păi sunt toți la pușcărie, doamnă! Nu e adevărat, nu-s toți la pușcărie dar trebuia să i-o tai cumva, așa cum merită cucoanele enervante”.

budapesta

Intrăm în Budapesta după ce, de dimineață, am cam intrat în budă: a crăpat senzorul de la emisiile de gaze, ceea ce reduce drastic puterea motorului. Mergem așa, într-un picior, uneori și cu 40 la oră, până găsim un service Scania. Asta înseamnă că ne rupem de micul convoi românesc, rămânem doar noi, eu și Marcel, în neagra unguratate”. Aventura continua!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

− 2 = 5