Paradoxal, deşi au trecut 26 de ani de la Revoluţia din decembrie 89, administraţia ieşeană păstrează, ca un blestem, sistemul impus de regimul comunist. După cum bine se ştie, politica de cadre a PCR impunea ca, la fiecare cinci ani, prim-secretarul unui judeţ să-şi facă bagajele şi să se mute în alt colţ de ţară, în aşa fel încât niciodată nu se putea vorbi de existenţa la cârma administraţiei a unui om “din partea locului”. Şeful de judeţ de la Focşani venea şi conducea un mandat la Iaşi, după care se ducea la Buzău, mai stătea acolo cinci ani, apoi se instala la Craiova, într-un soi de itinerariu de circ administrativ.
Din păcate, şi după decembrie 89, la Iaşi s-a perpetuat aceeaşi lipsă de aderenţă la valorile locale ca şi pe vremea prim-secretarilor PCR, cei doi primari cu mandate semnificative ca durată, Constantin Simirad şi Gheorghe Nichita, provenind din exteriorul oraşului.
Coţuşcar cocoţat la Iaşi
Născut la 13 mai 1941 în satul Coţuşca din judeţul Botoşani, Constantin Simirad a fost primar al Iaşului în perioada 1992 – 2003, mandatul său fiind întrerupt de o surprinzătoare numire ca ambasador în Cuba. După absolvirea Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza în 1965, Simirad se întoarce pe plaiurile botoşănene ca profesor la Liceul din Dorohoi, unde activează până în 1968. Detaşarea profesională a distinsului matematician în urbea respectivă e o încă dovadă că marile spirite se întâlnesc, Dorohoiul fiind localitatea de baştină a succesorului său la cârma Iaşului, Gheorghe Nichita. Sătul probabil nu numai de praful de cretă, dar şi de cel de pe uliţele dorohoiene, Simirad revine la Iaşi, unde-şi începe o carieră universitară. Este ales ca primar în 1992, pe listele Convenţiei Democratice. După părerea multor ieşeni, cei 11 ani ai mandatului său de primar au reprezentat o frână în dezvoltarea oraşului, lipsa abilităţilor manageriale şi un stil autoritar de conducere, nefundamentat de argumente, ducând la o ineficienţă a actului administrativ, resimţit multă vreme de peisajul urban.
Ca la noi, în Dorohoi
Fix 11 ani, la fel ca şi Simirad, a condus Iaşul şi Gheorghe Nichita, personaj obscur apărut peste noapte în prim – planul vieţii politice. Născut la 15 septembrie 1956, la Dorohoi, în acelaşi judeţ Botoşani atât de fecund în genii administrative, Nichita a fost un ilustru anonim până în 2003, când a fost desemnat de Simirad să asigure interimatul şefiei municipalităţii ieşene. Ulterior, omul nostru din Dorohoi a îndeplinit funcţia de primar plin, din 2004 până în 2015, când, în urma unei scandaloase afaceri de corupţie, i-au fost retrase atribuţiile administrative, dar şi o bună parte din libertatea personală. Din nou, experimentul implantării unui corp străin în organismul Iaşului s-a dovedit un fiasco.
Şampanie răsuflată de Panciu
De parcă nu ar fi de-ajuns faptul că, timp de 22 de ani, Iaşul a fost condus dezastruos de doi stranieri politici, s-a dovedit că un alt pretendent la şefia oraşului, candidatul liberal Marius Bodea, vine de pe alte plaiuri decât cele ieşene. Probabil simţind că originea sa i-ar irita enorm pe locuitorii Iaşului sătui de mercenarii externi, Bodea s-a recomandat pe toată durata campaniei electorale că ar fi ieşean get beget. Minciuna sa este însă demontată de un document oficial al Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti S.A., emis la data de 19.04.2013, în care se arată limpede că Marius Bodea este “cetăţean român, născut la data de 09.06.1976 în Panciu, judeţul Vrancea”. Prin urmare, Bodea şi-a falsificat pur şi simplu biografia publică, doar din dorinţa de a parveni, prin orice mijloace, la funcţia de primar al Iaşului. Un detaliu care întăreşte impresia generală că Marius Bodea nu este nimic altceva decât un om de paie care, iată, a avut laşitatea de a-şi renega cel mai sfânt reper al unei vieţi, locul naşterii.
