“Capii de boi” din Ministerul Culturii și atentatul la patrimoniul privat. Romanilor li se fura amintirile si pasiunile

0
72

De 30 de ani încoace, guvernanții au făcut tot posibilul sa fie sinonimi cu abuzul împotriva cetățenilor. Impovararea populației prin tot felul de legi date de capatani seci, vremelnici sinecuristi în sistemul parazitar al statului, a născut drame nationale, dezradacinari in masa, saracie si dezbinare.
Daca inainte de 89, romanii au supravietuit valului general de saracie prin cultivarea unor pasiuni, de la lectura, cinema, sport, filatelie etc., fara ca nimeni sa indrazneasca sa le rapeasca micile bucurii, scursurile umane din Ministerul Culturii, fatate, ci nu nascute, vor sa confiste romanilor colectiile private incropite cu extrem de multe sacrificii, amintirile materiale lasate mostenire de inaintasi si sa le spulbere pasiuni de o viata. Pe cale de consecință se vor desființa târgurile de antichități, casele de licitații, galeriile…
Aceasta situatie dramatica este cauzata de un proiect al Codului Patrimoniului Național, prin care se doreste o penala imixtiune in proprietatea privata a romanilor, mergand pana la controlul averii sau deposedarea de unele bunuri. Practic, prin acest aberant proiect se doreste a se impune ca orice bun cu o vechime pana in anul 1947, pe care il are un roman in proprietate, prin mostenire sau cumparare, sa devina al statului.
Astfel de initiativa vine dupa gafa de anul trecut a oligofrenilor din minister. La o săptămână după ce bunuri de patrimoniu aparținând lui George Enescu au fost vândute unui colectionar privat, statul a ajuns la concluzia că el ar fi fost primul îndreptățit să le cumpere. Ministerul Culturii, cel care a urmărit din umbră tergiversarea procedurilor care au dus la vânzare, nu si-a asumat public niciun punct de vedere, a clocit cateva luni aceasta aberatie de proiect si acum loveste in orb.
Inainte de a analiza efectele de bumerang ale acestei initiative, ar fi bine de rezumat care a fost rolul statului in prezevarea bunurilor de patrimoniu pe care le detine in administrare si apoi sa ne indreptam atentia asupra celor aflate in regim privat, care sunt in circulatie. Statul nu și. a exprimat niciodată dreptul de preemțiune asupra unor bunuri de patrimoniu, dar a hartuit colecționarii prin intermediul a tot felul de instituții afunctionale, de la Direcțiile de Cultura care habar nu au cum sa autorizeze functionarea unei galerii și pana la fantomatica Politie de Patrimoniu. Mai mult, bunurile de patrimoniu inventariate în muzeele de stat sunt evaluate la nivel de maculatura. De exemplu, un inestimabil ceaslov de pe la 1700 este evaluat la 2 lei. De ce? Pentru ca Ministerul Culturii nu este interesat sa aloce fonduri pentru asigurarea unor bunuri de patrimoniu, care sa fie evaluate la adevărata lor valoare deoarece, ca orice cârpă guvernamentala, la momentul distrugerii sau furtului unei piese de patrimoniu, sa se exonereze rapid de o pierdere a cărei valoare inestimabila este, scriptic, cât se poate de …subestimabila. Politica statului a fost dintotdeauna ca altii sa plateasca incompetenta sa, iar acum se intampla ca oalele sparte de stat sa se reflecte ca efect prin astfel de sanctiuni adresate mediului privat.
Un astfel de atentat la la patrimoniul mobil gestionat de stat, nemaivorbind de patrimoniul imobil care dispare din peisajul urban sau rural fara ca cineva din acest minister sa miste vreun deget, este dovada maxima de indiferenta fata de averea trecutului. Acesti corupti si slugoi ai politicului si ai afaceristilor din imobiliare, gasesc de cuviinta acum ca cel mai mare pericol pentru patrimoniul mobil al Romaniei sunt…colectionarii, acesti oameni care prezerveaza istoria trecutul la modul sublim fata de bataia de joc a statului.
Radu SEICARU

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

21 − 16 =