Mult zgomot pentru nimic. Sustinere mizerabila pentru un proiect ajuns la 4 milioane de lei, suma declarata pentru bugetare

0
74

Calitatea de observator se spune ca este cea mai echidistanta postura din care se poate cuprinde subiectul in esenta si varietatea sa de nuante. Dintr-o astfel de postura, mai mult sau mai putin voluntara, s-a putut observa in toata abjectia ei si intalnirea de ieri de la Camera de Comert, o intalnire asumata de Fundatia „Iasi, capitala culturala europeana”, care s-a dovedit un fiasco. Prestatia celor doi amfitrioni, Dan Dobos si Florin Cantic, a fost una neconvingatoare iar draftul de strategie pentru Iaşi, Capitala Europeana a Culturii in 2021 a fost ”un referat facut in graba de un elev, pentru ca a fost cerut de profesor”, dupa cum spunea consilierul Marius Danga. Aceasta pretentioasa prezentare a unui document inexistent in fapt a reusit sa-i dezamageasca pe reprezentantii oamenilor de afaceri din Iasi care, prin intermediul lui Paul Butnariu, seful Camerei de Comert Iasi, le-au transmis celor care manageriaza acest proiect, sa le adreseze „un mesaj unitar si coerent pentru a-i putea atrage in acest proiect”. Colac peste pupaza, in spijinirea demersului celor de la Fundatie, au venit ieri si membrii Comisiei de Cultura, oameni care nu au nimic in comun cu cultura, precum Laurentiu Navodaru, Catalin Bulgariu, Victor Bejan sau Gabriel Surdu. Cea mai  vehementa reactie a venit insa din partea celor acuzati de niste mate fripte si coate goale din cadrul Primariei Iasi, ca nu se implica in sustinerea acestui proiect.
Să zicem că sunt X, un om cu potențial (financiar) în a dezvolta industriile creative din Iași și a pune umărul la candidatura orașului pentru capitală culturală europeană. Numai că fac greșeala și particip la dezbaterea cu privire la industriile creative şi proiectul „Iaşi – Capitală Culturală Europeană 2021″. Mă supăr puțin că evenimentul este amânat cu două săptămâni și acest lucru se anunță cu două ore înainte pe pagina de Facebook, dar strâng din dinți și merg mai departe. Doresc binele orașului.
Ajung la Camera de Comerț și sunt bucuros să văd un număr relativ mare de oameni (unii autosesizați, neinvitați direct, oameni care vor să se implice). Mă gândesc că, desi am asteptat doi ani, voi avea parte de un eveniment interesant. Si se dovedeste a fi asa… Doar că în altă directie.
Asist stupefiat timp de 3 ore la o paradă de autosuficiență, orgolii nemăsurate și nefondate, amatorism, insulte… Simt că fac parte dintr-un scenariu suprarealist. Si ce se întâmplă nici măcar nu are legătură cu tema dezbaterii, cea anunțată public. Se pare că am aterizat la o prezentare a unui draft al strategiei culturale a orașului pe 10 ani. Înțeleg că nu pot să intervin, să dau feedback, pentru că este un draft. E ceva „perfectibil”… Va atinge perfecțiunea cândva. Si nu prea am dreptul să spun nimic, pentru că, oricum, ei știu mai bine. Si, oricum, nu puteam să spun ceva pertinent, că nu-l primisem dinainte, ca să am timp să-l citesc și să vin cu observații juste. Si, de fapt, nici nu prea vreau să fac asta acum. Eu vreau să dezbat despre rolul industriilor creative în dezvoltarea proiectului „Iaşi – Capitală Culturală Europeană 2021″. Doar de asta am fost chemat (sau nu). Numai că acest lucru nu se poate… În plus, cele 3 voci care protestează sau vor să spună ceva inteligent sunt sistematic întrerupte sau deviate de la subiect. Eu sunt prea șocat ca să deschid gura. Mă încearcă toate emoțiile posibile.
Sala se golește treptat. Până și lăudătorii de serviciu pleacă plictisiți și în grabă, nici ei nu mai suportă atâtea vorbe goale. Citesc pe fața unor organizatori o jenă față de ce s-a întâmplat. Totuși, nimeni nu-și asumă responsabilitatea pentru eșecul întâlnirii (deși un consilier local spune că vrea să afle cine este responsabil) și nici nu-și cere scuze de la participanții care au rezistat stoic până la sfârșit (cu prețul unei traume serioase).
Plec jignit de la eveniment, am rupt 3 ore din programul meu încărcat doar ca să ascult lăudăroșeniile, justificările și discursul fără esență ale vorbitorilor. Pe deasupra, sunt și insultat când se afirmă că nu există dorință de implicare a comunității și a mediului privat, în general.
Sunt prea confuz ca să trag vreo concluzie. O curiozitate nebună, amestecată cu masochism, îmi spune să merg și la viitoarele întâlniri (cine știe când or fi și acelea, poate se organizează câte una la doi ani). Pe de altă parte, viața e prea scurtă. Mai bine îmi investesc energia și banii în altceva. Sigur ar ieși ceva mai bun și nici nu aș face așa multe păcate înjurând în gând alesii orașului.
Dileme, dileme….”, sustine Amelia Gheorghita pe pagina sa de socializare.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here