Fite de cocalar ale intaiului menestrel al tarii. O sala-ntreaga il astepta, el dejuna

0
67

Maestrul Tudor Gheorghe, apelativ atat de drag si imperativ al artistului din Podari, Dolj, bardul care, cu trilurile lui, umple sali, suflete, sarbatori si conturi personale, din concertele pline de patos, romanism, metafore si mesaje-manifest despre o Romanie decazuta, abatuta, dar cu salcami si frunze multe, si-a dat din nou in petec la Iasi. Suficienta  menestrelului a iesit la suprafara ca undelemnul deasupra apei, in aceasta dimineata. Intre doua concerte pe scena Teatrului National, Tudor Gheorghe a tinut sa isi limpezeasca gandurile si sa isi dreaga glasul intr-o alta nota, si anume aceea de povestitor. Asa se face ca in urma cu cateva zile a ales sa isi lanseze o carte intre zidurile Ateneului din Iasi, stabilind chiar el ora de debut a acestei actiuni. La ora stabilita de domnia sa, in foaierul Ateneului se adunasera cativa zeci de ieseni dornici sa il vada si revada pe Tudor Gheorghe, numai ca bardul, ia-l de unde nu-i. Impacientati, amfitrionii au pus mana pe telefon si l-au sunat cu sufletul la gura. “Buna dimineata, maestre! Noi va asteptam aici”. “Unde ma asteptati?”, s-a burzuluit menestrelul. “Pai, la Ateneu, la lansarea cartii d-voastre”, au incercat sa-l lamureasca, destul de contrariati, oamenii lui Andrei Apreutesei. “Mai copii, eu iau micul dejun acum. O sa vin”, le-a promis intaiul imbucator din Podari. Ei bine, cat a bagat maestrul sub mustatile zmeurite de dulceturi poetice, cat si-a tras ilicul peste borangic si a incalzit motorul masinii, ceasurile s-au tot facut vreo 10.45. Ajuns la Ateneu, insotit de un “roman authentic”, respeciv impresarul domniei sale, la tol Armani si cu degetele prizoniere in ghiuluri, Gheorghe al nostru nici macar nu s-a sinchisit sa isi ceara scuze de la auditoriul destul de numeros si consecvent in asteptari, precum tot romanul care a prins coada la rand, undeva, si a trecut direct la ridicarea propriei imagini la rand de brand de tara. Pai, e frumos mai maestre, sa subestimezi razesii din acest colt de tara, care sar peste dejunurile minione si vin cu sufletul si stomacurile goale, doar-doar le-o trece de nacaz si foame in prezenta dumitale?

Radu SEICARU

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here