Impresionanta poveste a tanarului cu handicap, pe care statul il sprijina cu …39 de lei pe luna

0
77

Anul acesta a parasit sistemul de protectie, din scoala speciala “Ion Holban”. Are 26 de ani, din care mai mult de jumate i-a petrecut in leaganele de copii din Iasi. Ii place sa faca voluntariat, sa cante, sa munceasca pentru visul lui, acela de a atinge normalitatea.

“De la un an si 4 luni am fost dat in centru, la leaganul de copii din Tatarasi. Intre 1992-1994 am stat acolo, apoi pana in ‘98 in centrul din Primaverii, an in care am fost luat in plasament la o familie maternala, pana in 2007, iar ultimii 10 ani i-a petrecut la Ion Holban”, ne spune Ilie.

In prezent, tanarul locuieste in Căminul Tineret din Bularga.

Domnul Creangă Ilie Constantin, în vârstă de 26 ani, a fost abandonat la naştere, crescând în diverse centre de plasament până în august 2017, când a fost nevoit să părăsească sistemul de protecţie socială. În prezent, locuieşte cu chirie într-o cameră de cămin, condiţiile de locuit şi de igienă fiind improprii. Acesta a fost angajat în diverse locuri de muncă doar pe o perioadă determinată, însă din cauza stării de sănătate, aceste contracte nu au fost prelungite, acesta suferind de boală hepatica cronică VHB+VHD compensată, hipoacuzie, astigmatism miopic ambii ochi, gastrită. În prezent, venitul lui este de 39 lei, reprezentând bugetul complementar al persoanei cu handicap grad mediu”, se arata in ancheta sociala a Directiei de Asistenta Comunitara din Iasi.

Prima intalnire cu mama. “A fost o intalnire rece”

Despre parintii lui biologici, Ilie a aflat de abia in anul 2006, la varsta de 15 ani. Traiesc si acum, in localitatea Scanteia. Cu note mai mult sumbre decat colorate, arborele genealogic al lui Ilie Creanga poate fi oricand subiectul unei tragicomedii.

“Am aflat de ei prin domnul doctor de la Psihiatrie, de la Ambulatoriul de la Sfanta Maria, acolo unde ma ducea familia maternala, dar mi-am vazut familia biologica, fata in fata, de abia in 2010. Prima oara m-am intalnit cu surioara mea cea mai mica, Vasilica, iar dupa aceea m-am intalnit cu Parascheva, cu mama, dar a fost o intalnire rece, pentru ca prima oara ii pui intrebarea de ce te-a abandonat. Nu mi-a raspuns la nicio astfel de intrebare. Ea a avut o relatie tumultoasa, traind cu trei barbati. Noi suntem sase frati. Unul a murit acum, in iunie, intr-un accident in Franta. Patru frati au fost cu un tata, eu cu altul si Vasilica cu alt tata. Pe tatal Vasilicai l-a omorat mama si a facut puscarie. Barbatul al carui nume il port a decedat de bauturia, in 2013. Era alcoolic. A ramas al treilea barbat cu care mama a facut un copil, si acela e tatal meu natural. Fix in perioada aceea, cand mama umbla din creanga in creanga, ea era casatorita cu acest Creanga. Printre barbatii cu care a umblat s-a nimerit si tata”, este parte din povestea lui Ilie.

Nu-l coplesteste nicio vorba grea pe care o spune. Poate ranile trecutului s-au inchis. S-a impacat cu faptele din trecut si acum se poate gandi si la viata sa, care de abia acum incepe, la 26 de ani, alta decat cea pierduta in leaganele de copii. Vorbeste si zambeste, ca si cum aceasta ar fi razbunarea lui fata de trecut. Parca nu-l roade nicio boala si nu-l macina deloc saracia celor 39 de lei pe care statul a catadicsit sa ii dea pe luna. La un moment dat gresim suma. Spunem 36 de lei si el mai adauga 3, caci…la 39 de lei, orice leu conteaza.

“Am lucrat o perioada la Carrefour. Mi-am strans economiile, din care am trait doua luni. La angajare nu intampin dificultati de experinta sau de studii, ci medicale, pentru ca medicul de familie imi trece pe fisa de angajare toate diagnosticele. Acum am reusit sa ma angajez la patinoar, pe perioada iernii, dar de la Palas o sa iau banii tocmai la anu”, spune Ilie.

Dupa ce a iesit de la Ion Holban s-a inscris la o postliceala. Nu a lasat nicio clipa sa treaca fara sa simta ca este util. S-a implicat in toate proiectele unde a fost nevoie de ajutor, si chiar a participat la Romanii au talent si Vocea Romaniei.

Ma implic oriunde pot sa ajut. Am facut voluntariat timp de doi ani la Armata Salvarii, dar noua conducere m-a controlat mai mult, si pe partea medicala. M-au depistat ca am hepatita si nu m-au mai primit. Au zis ca lucrez cu copii si sa nu afecteze. De acolo am pierdut tot, si masa calda, si imbracaminte. Ce le dadea la copii, imi dadea si mie, ca voluntar”, ne spune Ilie si zambeste. Este zambetul unui invingator pe care viata nu va reusi cu una cu doua sa-l ingenuncheze, al unui om care va gasi oricand, in el insusi, resurse sa continue.    

Cazul lui Ilie se afla in evidentele DAC Iasi si face parte din Campania umanitara „Daruim de Craciun”, initiata de AgoraPress. Multumiri speciale colectivului Restaurantului Mamma Mia si enoriasilor Parohiei Sf. Nectarie.

Nelu PAUNESCU

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here