Maestrul Andrei Serban, cetatean de onoare al Iasului

0
46

Andrei Șerban, unul dintre cei mai renumiți regizori contemporani de teatru și operă, recunoscut la nivel internațional, va primi titlul de cetatean de onoare al municipiului Iasi.
Reputatul regizor a decis încă de pe băncile școlii că singura opţiune valabilă în ceea ce priveşte viitorul său era teatrul. Neexistând secţie de regie în anul în care a dat examen la facultate, Andrei Şerban a ales actoria. Dar, în timpul anilor de formare, Ion Finteşteanu şi Sanda Manu au simţit în el un talent mai puternic decât cel de actor şi l-au îndrumat spre regie la clasa lui Radu Penciulescu. A urmat o perioadă de mare efervescenţă, în care Şerban a început să creeze altfel, devenind „copilul teribil” al teatrului românesc chiar imediat după mutarea la regie. Debutul a fost la Teatrul Nottara cu „Omul care s-a transformat în câine” după Osvaldo Dragun, un spectacol fără decoruri, complet revoluţionar. A fost prima dată când s-a jucat pe o scenă românească complet fără decor.
Turneele care au urmat, la Zagreb şi la Wroclaw i-au adus întâlnirea cu polonezul Jerzy Grotowski, unul dintre cei mai mari regizori şi teoreticieni ai secolului XX, a cărui gândire a revoluţionat întreaga lume teatrală. Atunci, ascultându-l pe Grotowski cum vorbeşte despre călătoriile lui pentru a studia tradiţiile din Asia, tânărul regizor român începea să viseze la lumea întreagă ce avea să i se deschidă nu peste multă vreme.
În 1969, Andrei Şerban a plecat spre New York cu sprijinul cunoscutei Ellen Stewart, directoarea Teatrului „La Mama” din New York., unde avea să înceapă o spectaculoasă carieră, care l-a purtat deopotrivă spre succese răsunătoare pe cele mai mari scene ale lumii, în compania marilor vedete din lumea teatrului şi a operei, şi spre descoperirea sinelui. A urmat anul de ucenicie la Peter Brook la centrul său de la Paris şi apoi munca de „arheolog teatral”, proiectul „Orghast”, în care, undeva, departe de lume, inventau noi cuvinte printre ruinele de la Persepolis, la mormântul lui Xerxes; apoi, călătoriile iniţiatice, experimentele la operă, „Trilogia greacă”, „Medeea” de la „La Mama”, „Electra” la Sainte-Chapelle din Paris în care, la apusul soarelui, crima se petrecea simbolic în catedrală, un „Cum vă place” jucat la o fermă de lângă La Rochelle, „Livada cu vişini” la Lincoln Center din New York, cu Meryl Streep, și Irene Worth, in distribuție.
Cariera din lumea operei, pe care, de asemenea, a revoluţionat-o prin idei regizorale inovatoare, ce i-au adus şi laude, şi critici, l-a purtat spre întâlniri cu unii dintre cei mai mari tenori ai lumii, printre care Placido Domingo, la Opera din Viena sau la Covent Garden.
După evenimentele din decembrie 1989, Andrei Şerban a revenit în țară, la directoratul Teatrului Naţional din Bucureşti s-a întâmplat relativ repede, la invitaţia lui Andrei Pleşu, care era atunci ministru al Culturii. „În viziunea mea, Teatrul Naţional ar fi trebuit să fie oglinda timpului în care trăim, nu un muzeu evlavios şi lipsit de viaţă.“ Pe această idee a şi încercat să refacă din temelii gândirea despre teatru a oamenilor din teatrul românesc şi, în efervescenţa acelui nou început, s-a creat „Trilogia antică“, una dintre montările care au făcut istorie în teatrul românesc, Andrei Şerban redescoperind şi folosind ca spaţii de joc culoarele secrete ale clădirii teatrului.
Andrei Șerban a reușit să aducă un suflu nou și pe scena Operei Române Naționale Iași prin montarea unor spectacole grandioase precum opera-balet Indiile galante de Jean-Philippe Rameau (montată pentru prima dată în România), spectacolul ”Troienele”, după Euripide, (montat prima dată de Andrei Șerban în urmă cu aproape 40 de ani pe scena Teatrului La MaMa din New York), spectacolul ”Lucia di Lammermoor” de Gaetano Donizetti.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

61 + = 65