„Ciocu’ mic la ei, nu la noi! Noi suntem la putere acum!” este o expresie care a făcut-o celebră în 2008 pe deputata PDL Anca Constantinescu, ulterior implicată şi într-un show de zile mari cu parlamentarul Marius Marinescu, când şi-au tuflit unul altuia câte un pahar sănătos de apă sfinţită într-un studio de televiziune. De atunci, Marinescu a rămas poreclit „Bideu”, iar madam Constantinescu a rămas cu eticheta de „Ciocu’ mic”. Este doar unul dintre exemplele care arată că femeile din politică au resurse nebănuite de energii telurice, care abia aşteaptă să răbfunească la suprafaţă, într-un registru al violenţei verbale la fel de vast ca şi cel al bărbaţilor.
În acest context, demersul actual al organizaţiilor de femei din PSD, PNL şi ALDE de a vorbi despre violenţa îndreptată asupra femeilor capătă nuanţe demagogice tot mai evidente. Cazul Anca Constantinescu, sau chiar al ciudateniei numite Cristiana Anghel, arată limpede că, odată intrată în politică, femeia nu mai e deloc un bibelou de porţelan, ci, dimpotrivă, devine un obiect contondent foarte util în confruntările pe viaţă şi pe moarte din Parlament.
“Alege sa fii o femeie fericită şi respectată!” clamează Elena Zaharia, candidat ALDE pentru Camera Deputaţilor. Frumos îndemn, dar, de pildă, în cazul Mihaelei Popa, o altă promotoare a feminismului, a fi fericită se rezumă la a consuma seminţe de floarea – soarelui în plenul şedinţei, fapt care exclude, fără îndoială, respectul din partea a doua a apelului făcut de candidata ALDE. Tot femeile din structurile de conducere ale partidelor, în cazul de faţă PSD, afirmă că este necesar să existe „o reacţie fermă faţă de acte de discriminare, hărțuire sau umilire la adresa femeii”. Din nou, foarte elegant şi delicat, dar nu ţinem minte dacă vreo femeie parlamentar a protestat în privinţa imaginilor umilitoare cu Elena Udrea sau Alina Bica scoase cu cătuşe pe mâini din dosul arestului DNA. Sau poate că umilirea şi hărţuirea sunt noţiuni bune doar pentru a bifa un capitol de propagandă politică cu priză la public?
Sub această avalanşă de mesaje şablonarde, o surpriză plăcută vine de la organizaţia de femei a Partidului România Unită ale cărei reprezentante se remarcă prin decenţa mesajului, relevarea corectă a raporturilor naturale dintre bărbat şi femeie şi păstrarea echilibrului firesc într-o societate în care, din fericire, nu toţi suntem la fel.
Radu SEICARU
