I-am vizitat dupa un an. Nu i-am mai gasit in subsolul rece si intunecos al fostului dispensar de pe Sararie, acolo unde locuiau impreuna cu bunica materna, anul trecut, la debutul Campaniei “Daruim de Craciun” (Tulburatoarea poveste a ingerilor din beci. Lacrimi care nu se vad din subsol), ci undeva la poalele Mitropoliei, intr-o casa stramta care duduia de caldura unei centrale pe care parintii o exploatau din plin, poate pentru a suplini primii ani de raceala si de lipsa din viata copiilor lor.
„Platesc cate 8 milioane pe luna, dar nu sunt prinsi in contract. In schimb, tot e bine, ca sunt cu copiii acum”, ne spune bunica, in drum spre noua locuinta a nepotilor.
Ne aplecam sub pragul lasat si intram in noua casa a Narcisei si a lui Edi. Sunt de nerecunoscut, iar cadourile le lumineaza si mai tare chipurile. Tatal lucreaza ca zilier la o firma de reciclari, iar mama este casnica. La anul se gandeste sa se angajeze si ea la firma de reciclari si sa dea copiii la o gradinita cu program prelungit. Ne spune cu glas stins ca perioada de ratacire s-a terminat. Acum isi vrea copiii inapoi.
Narcisa si cu Edi nu au fost niciodata intr-un mall sau intr-un parc de joaca, asa ca le-am organizat o iesire la Kids Land si apoi o masa la Restaurantul Mamma Mia.
Multumiri speciale colectivului Restaurantului Mamma Mia pentru cadourile oferite si pentru faptul ca au daruit acestor copii o zi de normalitate in prag de sarbatori.
Nelu PAUNESCU
