O celebra cladire din centrul Iasului, la un pas de retrocedare catre familia singurului antiunionist pretendent la tronul Moldovei

0
72

Descendentul unei vechi familii boieresti din Iasi, cu un trecut sumbru in memoria urbei, incearca sa recastige in instanta o celebra cladire din centrul Iasului. Cunoscuta de cateva decenii ca sediul al breslei artistilor plastici, cladirea din strada Lapusneanu este atacata acum in instanta de unul dintre mostenitori.

Conducerea UAP Iasi a solicitat Primariei Iasi, cea care are cladirea in patrimoniu, o lamurire asupra acestei situatii, dar institutia mentionata sustine ca nu are inregistrata nicio cerere de retrocedare. Nu acelasi lucru se intampla pe rolul Judecatoriei Iasi, acolo unde exista o cerere facuta de un anume Viorel Istrate.

Momentan nu am primit nimic oficial. Zvonuri sunt de dupa 90 incoace, cu privire la retrocedarea cladirii, dar nu s-au adeverit. La Primarie nu este nimic inregistrat, deocamdata.  Si eu am auzit de o cerere inregistrata de o persoana pe nume Istrate, dupa numele celui care a avut in posesie aceasta cladirea pe la 1800. Acest Istrate a avut doua cladiri pe Lapusneanu- actualul sediu al UAP si cladirea de la Corso”, a spus Felix Aftene, presedinte UAP Iasi.

Acest Istrate despre care face vorbire liderul artistilor plastici din Iasi nu este altul decat celebrul boier Nicolae Istrate, antiunionist si pretendent la tronul Moldovei, cel care s-a opus Unirii de la 1859.

Paradoxal, cladirea antiunionistului Istrate se afla peste drum de Muzeul Unirii. Se spuen ca atuci cand murea un unionist, antiunionistii de peste drum dadeau cate un bal. Cladirea UAP a fost singura cladire din tara pe care antiunionistii au arborat un drapel negru la momentul in care s-a facut Unirea, in semn de doliu pentru ca Iasul a pierdut statutul de capitala.

In cladirea in care se afla acum sediul UAP a mai functionat o vreme si un camin. Practic, prin 1955, comunistii au atribuit aceasta cladire catre UAP (n.r. uniune constituita la Iasi in anul 1921, pe vremea lui Nicolae Tonitza), o masinarie de propaganda foarte buna pentru perioada stalinista.

In ce-l priveste pe misteriosul personaj care a cerut in instanta retrocedarea cladirii, surse judiciare sustin ca acesta ar fi una si aceeasi persoana cu vasluianul Viorel Istrate, fost consilier judetean si procurist al terenurilor urmasei lui Carol Davila. Si in acest caz este posibil sa fie mandatat de urmasii boierului Istrate, daca nu este nicio legatura de rudenie cu antiunionistul Neculai Istrate.

Cine a fost boierul antiunionist, mare dusman al lui Cuza

Nicolae Istrati s-a născut la 1818 într-o casă din Fălticeni, cu o mamă poloneză de viţă nobilă(Ecaterina Ilski,înrudită cu regele polon Jan Sobieţki), şi a fost instruit în particular, conform timpurilor şi obiceiurilor boiereşti, cu toate că a rămas orfan de mic, după moartea timpurie a tatălui său. Cu o educaţie aleasă, a învăţat polona, slavona, franceza,germana şi latina şi a deţinut cea mai mare colecţie de documente istorice medievale şi cea mai mare pinacotecă din Moldova (majoritatea documentelor sunt acum în grija Academiei Române, potrivit ziaruldepenet.ro).

S-a implicat activ în viaţa comunităţii şi a investit financiar şi intelectual în oamenii de lângă el. Înfiinţează prima şcoală primară mixtă cu trei clase elementare din Moldova, în anul 1855, la Rotopăneşti, şi, în acelaşi an, face şi prima şcoală de fete(conform planului domnitorului Grigore Ghica “Aşezământul pentru reorganizarea învăţăturilor publice în Principatul Moldovei”).

Nicolae Istrati intră în administraţie devreme, îndeplineşte diferite funcţii: căminar, preşedinte al Judecătoriei din Iaşi, spătar, fiind , membru al Divanului Apelativ şi primeşte rangul de postelnic. În1846 este amestecat în mişcarea subversivă a Asociaţiei Patriotice şi este arestat deoarece  împărtăşea idealurile camarazilor de generaţie şi, de altfel, a luat parte la revoluţia de la 1848. Memoriile mentioneaza ca Istrati si-a ales surghiunul la manastirea Slatina, acolo unde egumen era fratele sau Meletie Istrati, departe de camarazii sai de lupta revolutionara care il considerau spionul domnitorului Mihail Sturza. „La mănăstirea Slatina era surgunit Neculai Istrati, mai târziu şeful separatiştilor din Moldova, dar cu care tinerii revoluţionari nu erau in legătură, nici în relaţii politice,nici amicale, căci el era considerat spionul lui Mihail Sturza…”Din acest moment şi până la momentul 1856 el îşi modifică total viziunea şi devine un susţinător fervent al partidei separatiste şi al antiunionismului.Ocupă  scaunul de Ministru al Cultelor (1853) şi pe cel de şef al Departamentului Lucrărilor Publice şi,încurajat de aprecierea caimacamului Nicolae Vogoride, se implică în falsificarea alegerilor pentru Divanul Ad-hoc. Intrat în Adunarea Electivă a Moldovei (1858),Nicolae Istrati îşi pune candidatura la tron iar momentul Unirii îl trece în anonimat, apăsat de greşelile politice şi de opinie.

Se retrage la castelul de la Rotopăneşti ,unde va ţine spectacole de teatru în una dn camerele mari transformată în sală şi unde va muri, se pare otrăvit de o misterioasa doamnă pe nume Elena Negri.

Radu SEICARU

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here