Stenograme incendiare despre cum era pusa la cale urmarirea amantei lui Nichita, cu ajutorul lacheul sef al Politiei Locale

0
53

Primarul suspendat al municipiului Iaşi, Gheorghe Nichita, a fost trimis în judecată de procurorii DNA pentru mai multe fapte, alături de şefi ai Poliţiei Locale.
Nichita a fost trimis în judecată, sub control judiciar, pentru instigare şi complicitate la abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, instigare la acces ilegal la un sistem informatic, la operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice şi la folosire, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii, (2 infracţiuni, din care una în formă continuată – patru acte materiale).
În dosar au fost deferiţi justiţiei Liviu Mihai Hliboceanu şi Ştefan Avîrvarei, aflaţi la conducerea Poliţiei Locale Iaşi la data faptelor.
Gheorghe Nichita a săvârşit infracţiunea de instigare la abuz în serviciu cu intenţie, cunoscând consecinţele faptei sale, potrivit rechizitoriului prin care primarul suspendat al municipiului Iaşi a fost trimis în judecată de procurorii DNA, alături de Liviu Mihai Hliboceanu, director general al Poliţiei Locale Iaşi la data faptelor şi Ştefan Avîrvarei, şef serviciu în cadrul Poliţiei Locale Iaşi la data faptelor.
“Inculpatul Nichita Gheorghe a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, cunoscând consecinţele faptei sale, aspect ce rezultă şi din convorbirile telefonice purtate cu inculpatul Hliboceanu Liviu Mihai, în care îi solicită acestuia să nu mai transmită telefonic informaţiile rezultate din activităţile de investigaţii în teren şi de supraveghere operativă, întrucât se temea că activitatea infracţională ar putea fi descoperită de către autorităţi”, se arată în rechizitoriu.
Inculpatul Nichita Gheorghe i-a spus unui subordonat că eventualele implicaţii legale nu sunt problema sa şi să facă ce-i spune el. În scopul de a-i elimina aceste temeri, Nichita Gheorghe i-a spus că deţine date din interiorul Serviciului Român de Informaţii, privind faptul că nu sunt monitorizaţi sau interceptaţi într-o cauză penală şi nici nu vor fi, acesta asigurându-l că se va ocupa el de acest lucru.
Din punctul de vedere al martorului Goldan Marcel asigurarea permanentă a însoţirii în deplasări a primarului Mun. Iaşi de către Poliţia Locală Iaşi nu era un lucru normal, nefiind prevăzut în legea de organizare a acestei instituţii. Deşi i-a adus la cunoştinţă acest aspect inculpatului Hliboceanu Liviu, respectiv că nu este normal ca agenţii poliţiei locale să-l însoţească permanent pe Nichita Gheorghe uneori chiar şi în timpul liber al acestuia, directorul general adjunct i-a spus că este dispoziţie de mai sus, respectiv de la primarul Municipiului Iaşi. După data de 30.04.2015, cei trei poliţişti locali aflaţi la dispoziţia primarului au fost retraşi din activitatea pe care o desfăşurau mergând la Biroul activităţi comerciale.
Din declaraţiile martorilor Buhuş Daniel, Dascălu Cristinel şi Popa Gabriel rezultă că în perioada 2013 – 2015 au asigurat protecţia primarului Nichita Gheorghe, respectiv în asigurarea însoţirii autoturismului edilului, precum şi efectuarea unor transporturi solicitate de acesta direct sau prin intermediul secretarei sale Todirică Isbella. De asemenea, din declaraţiile celor trei martori reiese şi faptul că în situaţiile în care inculpatul Nichita Gheorghe se afla la un restaurant, în afara orelor de program şi în interes personal, poliţistul care executa serviciul în ziua respectivă rămânea şi executa paza primarului până în momentul în care acesta pleca la domiciliu.
„NICHITA GHEORGHE: Vreau să ştiu tot despre Andrei Panait ăsta! Cine este Andrei Panait ăsta, unde lucrează, ce este, ce-i cu el şi aşa mai departe?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am toate datele. Vi le trimit imediat.
NICHITA GHEORGHE: Păi trimite-le.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Vă sun şi vi le spun imediat!
NICHITA GHEORGHE: Nu, nu mi le spui, mi le scrii pe hârtie şi mi le trimiţi aici!
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Ok. Ok. Am înţeles.
NICHITA GHEORGHE: Că sunt aici. Nu trebuie nimica dat prin telefon! Dacă eşti berbec în halu’ ăsta! Nu prin telefon dai toate datele astea!”
„NICHITA GHEORGHE: De cât timp o ajuns acasă?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Îî, nu… nu ştiu exact de cât timp o ajuns, c-o văzut-o la balcon.
NICHITA GHEORGHE: Păi vezi că stai ca fraieru’ acolo, mă. Băi Liviule, băi… băi Liviule, nu mai îmi explica nimica, mă! Nu mai îmi explica nimica! Nu-mi explica că tu, ca şef al Poliţiei Locale, eşti un dobitoc! Nu-mi explica treaba asta, că-s sătul de treaba asta!” (ora 16:22) (procesul verbal ataşat la dosar în vol. 9, filele 33-34)
(…)
„NICHITA GHEORGHE: Ce mai … veşti mai ai?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Îs aici. Îi acasă. Noi rămânem aici.
(…)
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Deci, stau şi la noapte şi…
NICHITA GHEORGHE: Lasă, băi! Vorbeşti prea mult, bă!
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.
NICHITA GHEORGHE: Nu fi dobitoc în halu’ ăsta chiar, băi băiete!”
„NICHITA GHEORGHE: Îi acasă, da?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da. Am acolo… Da.
NICHITA GHEORGHE: Păi să mai stea acolo, că mai târziu o să… Îţi spun eu când… neinteligibil…încolo şi-atuncea o să trebuiască să-i retragi.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da! Da, da, da.
NICHITA GHEORGHE: Da’ până atuncea lasă-i.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am înţeles. Da.”
„NICHITA GHEORGHE: Ai pe cineva acolo?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da…
NICHITA GHEORGHE: În continuare, da?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da. Păi, lăs până pe la vreo unu jumate, nu?
NICHITA GHEORGHE: Da. Maxim, nu mai mult … nu.
(…)
NICHITA GHEORGHE: Da… Nu, că ştiu că ar trebui să fie… Dar voiam să ştiu…
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da. Să fim siguri. Este. Şi băiatu’ mă sună când se retrage. Deci eu i-am zis să stea până la unu jumate.”
„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, şefu’! Acuma trimiteam … M-am dus acasă.
NICHITA GHEORGHE: Bună LIVIU! Deci, programu’ …
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Aţi văzut, da?
NICHITA GHEORGHE: Am văzut, am văzut…că m-a sunat şi mi-a spus şi ea.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Şi acuma a ajuns acasă.
NICHITA GHEORGHE: A ajuns acasă, se îmbracă şi merge la CAO, da? La chinezesc…
(…)
NICHITA GHEORGHE: Aşa! Mă interesează acolo o poză cu fetele, ca să identific şi eu cine-s alea două colege. Mă interesează cine sunt alea două colege. Da?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am înţeles. Da, da.”
„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Acuma a ajuns acasă. Da’ n-a fost acolo.
NICHITA GHEORGHE: Da’ unde?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: A fost la PALAS, SHANGHAI…
NICHITA GHEORGHE: Unde e asta?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: E intrarea aia de lângă teatru’ LUCEAFĂRU’. E tot un restaurant chinezesc… Da… Şi aduce câteva… Vine acuma…
NICHITA GHEORGHE: Ai maşină?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Să aibă un stick la el, da?
NICHITA GHEORGHE: Da… Ai făcut poze, da?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da’ numai o singură… Două au fost… Nu în trei.
NICHITA GHEORGHE: Deci câţi au fost?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Ea şi cu încă cineva. Încă o fată.
NICHITA GHEORGHE: A! Atât numai, nu?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Atât, da.
NICHITA GHEORGHE: Să vedem cine este. Că nu ştiu cine este.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Seamănă cu CRISTINA aia, da’ parcă nu-i ea… Da’ pe calculator se vede mai bine, oricum, decât pe…
NICHITA GHEORGHE: Da. O să mă uit şi o să văd…
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da…
NICHITA GHEORGHE: Bine, vezi mai departe.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Păi rămâne cineva acolo…
NICHITA GHEORGHE: Continuaţi! Da? Bine.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da! Trăiți!”
„NICHITA GHEORGHE: E acasă, nu?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu ştiu… N-a mai plecat?
NICHITA GHEORGHE: Nu. Da’ tu n-ai verificat acasă?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Peste tot, da’… Ori a plecat înainte…
NICHITA GHEORGHE: Nu, nu. E acasă, e acasă!
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: N-a mai plecat.
NICHITA GHEORGHE: Nu, nu. Da’ ţi-am spus să iei de acasă, dacă ai de luat, nu…
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da’ nu, la fără douăzeci…
NICHITA GHEORGHE: Nu, nu!
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: De la fără douăzeci e maşina acolo. Acolo n-a fost!
NICHITA GHEORGHE: Unde? Nu, măi, e acasă!
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da’ n-a mai plecat de acasă!”
„NICHITA GHEORGHE: A ieşit undeva cu fata aceea, cu BRÂNDUŞA iară şi nu ştiu, de abia acum am aflat şi eu. Poţi să vezi despre ce-i vorba? Ai cu cine? Sau dacă n-ai cu cine, o lăsăm baltă şi nu, nu-i problemă.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am. Nu, nu, nu, am, am, am. Verific locurile care le ştiu, nu?
(…)
NICHITA GHEORGHE: Bine, verifică şi acolo, verifică şi …. tot prin Palas cred că…N-au în altă parte unde să se ducă.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, haideţi că văd eu şi vă sun.”
„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Deci, şefu’, nu-i în Palas. Deci, am luat toate cafenelele, tot, tot, tot ce-i deschis, de la A la Z.
NICHITA GHEORGHE: Nici Fratelli, nici nimic?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Fratelli e închis. Nu-i deschis.
(…)
NICHITA GHEORGHE:Vezi chinezăria aceea din ….
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Sf. Lazăr?
NICHITA GHEORGHE: Da. Sf. Lazăr şi cealaltă din … din …
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Dinspre Bucşinescu. Ştiu care.
(…)
NICHITA GHEORGHE: Poţi să mă suni, poţi să-mi dai mesaj. Şi vezi şi ailaltă din … vezi …
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Unde?
NICHITA GHEORGHE: Iulius Mall vezi dacă nu-i, la Pergola.
(…)
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Bun. Trimit să facă traseul, da.”

„NICHITA GHEORGHE: Vezi să nu se fi dus acasă. Poate că… N-ai cum verifica dacă e acasă, nu?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Ba da, mă duc eu.”
„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Mai stau să văd dacă apare. Dar în oraş, deci, prin astea, prin cafenele, prin astea s-a mers peste tot. Nu…
NICHITA GHEORGHE: S-a deschis dincolo, la… S-a deschis la…?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: La 12, cică.
NICHITA GHEORGHE: Păi, verifică şi acolo!
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Mai verific acolo o dată, nu?
NICHITA GHEORGHE: Da, da.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da şi vă sun.
NICHITA GHEORGHE: Bine.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Sau vă trimit mesaj.
NICHITA GHEORGHE: Dă-mi mesaj, sms.”
“HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: (…) A ieşit acu’ jumate de oră.
NICHITA GHEORGHE: Da.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: S-a dus până la Smart, la magazinul de vizavi.
NICHITA GHEORGHE: Da.
(…)
NICHITA GHEORGHE: Şi-i ai acolo?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Băieţi-s acolo, da.
NICHITA GHEORGHE: Tu sau băieţii erau acolo?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Nu, băieţii mei.
NICHITA GHEORGHE: Îhîm…
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da-s… din ăia vechi, care ştiu bine, nu…nu-i problemă.
NICHITA GHEORGHE: Deci, în seara asta…
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Eu îi mai las vreo…
NICHITA GHEORGHE: Nu, ştii ce ai de făcut.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: A, rămân pe poziţii, nu?
NICHITA GHEORGHE: Da, da.”
„HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Trăiţi, şefu’! Am ajuns acasă.
NICHITA GHEORGHE: Cum?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am ajuns acasă.
NICHITA GHEORGHE: Da? Şi? Ce agenda a fost?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Acolo în Primăverii până la ora şapte…
NICHITA GHEORGHE: Da…
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: De acolo a fost, a luat mâncare şi direct acasă.
NICHITA GHEORGHE: Cum? Unde a fost?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Şi-a luat mâncare.
NICHITA GHEORGHE: Dar tot cu GABI a fost?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da, da.
NICHITA GHEORGHE: Cu GABI, da?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da, da. Da.
NICHITA GHEORGHE: Numai cu el a stat, nu?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da, da. Da, da.
NICHITA GHEORGHE: A fost la farmacie, mi-a dat mesaj de acolo.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da. Dar eu am şi ăştia ai mei.
NICHITA GHEORGHE: Nu te aud. Cum?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Zic, eu am şi ai mei aici la ea.
NICHITA GHEORGHE: Dar nu cred că se mai întâmplă nimica, pentru că am vorbit astăzi, dar o să fie tot aşa chestia de vineri, sâmbătă şi duminică, atunci o să fie. Mai degrabă vineri şi sâmbătă, ştii? Alea sunt…aici e neînţelegerea.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Aha! Îi las pentru mâine şi poimâine şi îi bag…pregătesc pentru…
NICHITA GHEORGHE: Nu, nu, în seara asta lasă-i liniştiţi, n-o să fie nimic în seara asta.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da şi mâine?
NICHITA GHEORGHE: Mâine o să vedem, mâine.…
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Vedem. Da.
NICHITA GHEORGHE:…care-i treaba, de joi după aceea o să vedem.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am înţeles, da, da.”
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Să trăiţi, şefu’! Astăzi acelaşi program ca ieri după-amiază?
NICHITA GHEORGHE: Nu, mai dur.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am înţeles.
NICHITA GHEORGHE: Mai dur. Vreau să, vreau neapărat astăzi mai devreme de luat de aicea, că n-o să apeleze la maşină sigur de data asta, că ne-am certat tare de tot.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Am înţeles.
NICHITA GHEORGHE: Şi mai mult ca sigur că nu apelează la maşină.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.
NICHITA GHEORGHE: Va merge cu taxiul, probabil, dar vezi că pleacă…s-ar putea să plece mai devreme. Deci, ia-o din … de aici.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da, da, am înţeles.
NICHITA GHEORGHE: Şi vreau neapărat, vreau neapărat să…”
NICHITA GHEORGHE: Ce faci, LIVIU? Cum este?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: E acolo la masaj.
NICHITA GHEORGHE: Masaj?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.
NICHITA GHEORGHE: E nebună, mă! Masaj acolo, masaj la Unirea, masaj la E-masaj.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Acuma mă întâlnesc cu băiatul, cu patronul de acolo şi-mi zice exact mai mult, că ea e clientă veche acolo.
NICHITA GHEORGHE: Da?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da. Că era înainte….
NICHITA GHEORGHE: Ia, ia elemente de acolo.
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da, da.
NICHITA GHEORGHE: Deci, e la masaj şi acuma?
HLIBOCEANU LIVIU MIHAI: Da.
NICHITA GHEORGHE: Bine.”

sursa: stiripesurse.ro

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

21 − 18 =