Tăierea Capului Sf Ioan Botezătorul. Tradiţii şi obiceiuri pe care trebuie să le respectăm

0
106

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, fiu al Elisabetei și al preotului Zaharia. I-a fost atribuit supranumele de „Inaintemergatorul” datorită faptului că a anunțat venirea lui Hristos.

Conform Evangheliei, Irod, în cadrul celebratii zilei sale de naștere, ordonă tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea perioadă, Ioan Botezătorul era în temniță din Castelui lui Irod de la Maherus. Motivul întemnițării este unul simplu: Ioan îl critică public pe Irod pentru traiul nelegiut de care a dat dovadă alături de Irodiada, soția fratelui sau. Urându-l până în măduva oaselor, această îi cere fiicei sale, Salomeea să îi spună lui Irod că dorește capul lui Ioan că răsplată.

Irod, de teamă că Ioan Botezătorul ar putea învia, decide doar trupul acestuia să fie dat ucenicilor pentru a fi înmormântat la Sevastia, pe când capul sau a fost îngropat de către Irodiada în curtea sa.

Conform tradiției, Sfânta Ioana este cea care a luat capul Sfântului Ioan din curtea Irodiadei și l-a îngropat la Ierusalim în multele Eleonului. Acolo a rămas până pe vremea împăraților Constantin și Elena, care au dus capul la Emesa, Siria. Așadar, cea de-a două aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul a luat loc la Emesa în anul 453.

Ulterior, pe vremea luptei întreprinse împotriva icoanelor, capul sau a fost îngropat la Comane, iar mai apoi a fost dus de către Sfântul Ignatie la Constantinopol în anul 860. În timpul cruciadelor, o parte a capului sau a fost luată de la Constantinopol de către latini și a fost dusă la o biserica din Amiens.

Această sărbătoare reprezintă ultima mare sărbătoare a anului bisericesc, având în vedere că acesta se încheie pe 31 august.

În această zi se ține post aspru. De asemenea, este recomandat că să nu se mănânce pepeni, dat fiind faptul că forma acestora aduce aminte de cea a capului lui Ioan Botezătorul. Tot în această zi, în unele regiuni rurale nu se folosește cuțitul, toată mâncarea fiind ruptă cu mâna.

Tot un obicei care vine din popor este acela de a ține post „de la cruce până la cruce”.

Acest post era unul de două săptămâni, care totuși nu este consemnat în calendarul creștin. Postul avea rolul de a îi curați pe toți cei care au săvârșit păcate grave sau chiar omoruri. Cei care decideau să postească în acea zi mâncau doar turte de grâu sau mălai.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here