Dupa caftelile mizerabile din sediul PSD, pesedistii au inceput sa iasa la lumina, cu herpesurile, platfusurile, frustrarile sau interesele lor. Omerta impusa de Nichita a abdicat. O noua era, bazata pe bate si leoazbe izbite peste capatanile propriilor colegi, se instaureaza in sanul acestui partid de neocomunisti, lichele si oportunisti. In timp ce pe unii se umfla muschii, altii smiorcaie, deznadajduiti, prin unghere de facebook.
“Asist cu uimire la ce se întâmplă în PSD Iași. Aproape nu îmi vine să cred că acesta este partidul în care, cu mulți ani în urmă, am intrat pentru valorile ce se cultivau aici (!?) și pentru oamenii-model (!?) ce alcătuiau social-democrația. Pe vremuri, a fi social-democrat, la Iași, era o mândrie, o împlinire, o șansă. Astăzi este o derută, o rătăcire… Și, dacă se va continua în felul acesta, a fi social-democrat la Iași va fi, într-o bună zi, o rușine.
Zilnic, sunt întrebat de ieșeni: ce se întâmplă, încotro ne îndreptăm? Mărturisesc: nu știu ce să le răspund pentru că nu înțeleg cum și de ce s-a ajuns aici. Ceea ce înțeleg este că politica, arta politică în general, nu are nimic de-a face cu mediocritatea, meschinăria și micimea. Cel puțin așa m-au învățat, cândva, bărbați politici precum Ion Solcanu, Valer Dorneanu (!?) si alții asemenea.
Aproape că nu-mi rămâne altceva decât să trăiesc din amintirile luminioase ale unui PSD Iași pe care nu contenesc să-l caut în prezent. Și să sper că, totuși, îl voi regăsi într-o bună zi…
Cu tristețe,
Marius Ostaficiuc”, este bocetul celui care, ani de-a randul, a fost intermediarul spagilor care trebuiau sa ajunga la Nichita, dar si executantul fidel a ordinelor acestui individ trimis in hibernare pe Copou.
