Obiect zburător neidentificat (OZN) este denumirea generică dată corpurilor zburătoare reale sau aparente care nu pot fi identificate drept ceva cunoscut (fenomen natural sau creație omenească), nici după o investigație de specialitate. Termenul a fost introdus în jurul anului 1950. La ora actuală se preferă termenul de “Fenomen aerospațial neidentificat”, întrucât nu totdeauna e sigur că e un obiect și uneori a fost făcute observații de OZN-uri și pe sol, sub apă, dar și în spațiul cosmic. Totuși termenul OZN este prea răspândit pentru a mai fi eliminat. Denumirea de “Farfurie zburătoare” a apărut la 24 iunie 1947, când omul de afaceri Kenneth Arnold, zburând singur cu avionul personal peste munții din nord-vestul Statelor Unite, a văzut trecând pe lângă el, cu o viteză incredibilă, câteva „obiecte argintii”, care – spunea el ulterior – săltau precum o farfurioară pe care o arunci razant pe suprafața unei ape. A doua zi ziarele scriau despre “farfurii zburătoare”. OZN-urile pot fi lumini nocturne, obiecte diurne, obiecte radar și radar-vizuale. Dacă un OZN este văzut la o distanță mai mică de 150 metri, fenomenul se numește “întâlnire de gradul 1”; dacă, fiind la mai puțin de 150 de metri, lasă și urme (pe sol, pe plante, în ființe vii, pe oameni, în aparatură etc.), vorbim de o “întâlnire de gradul al 2-lea”, iar dacă apar și “ocupanți” se numește “întâlnire de gradul al 3-lea”. Mai recent, o presupusă răpire de oameni este numită “întâlnire de gradul al 4-lea”.
Cum era și normal, un fenomen care stârnește atât de mult interes trebuie celebrat. World UFO Day Organization (WUFODO) a declarat 2 iulie „Ziua Mondială a Obiectelor Zburătoare Neidentificate”. Această zi este sărbătorită anual din 2001,iar data nu a fost aleasă întâmplător, ci marchează evenimentul ce a avut loc în noaptea de 2 spre 3 iulie 1947 la Roswell, poate cel mai cunoscut din istorie, legat de obiecte zburătoare neidentificate și în jurul căruia sunt țesute, în continuare, teorii incredibile.
România este una dintre ţările cu un trecut surprinzător de bogat în ceea ce priveşte fenomenul OZN (Obiect Zburător Neidentificat – n.r.), cu însemnări ale unor fenomene stranii datând încă din Evul Mediu. Letopiseţul Moldovenesc menţionează pentru data de 8 noiembrie 1517 că “sămn mare s-au arătat pe ceriu, c-au strălucit dinspre miadzănoapte ca un chipu de om, de-au stătut multă vreme şi iară s-au ascuns în văzduh”, scrie antena3.ro.
Aproximativ în aceeaşi perioadă, în 1595, în ziua în care Mihai Viteazul ataca oraşul Târgovişte, se menţionează apariţia unei “comete” ciudate, care a stat “un ceas sau două” deasupra taberei valahe. Pentru anul respectiv nu există niciun fel de informaţii de la astronomi că cerul Valahiei ar fi fost brăzdat de vreo cometă. În 1913 există sute de mărturii privind obiecte zburătoare care au survolat mai multe oraşe din România, “interesate” de obiectivele militare din zonele respective.
Primul eveniment din sfera OZN documentat a avut loc în 1968, lângă Cluj. Emil Barnea a realizat o serie de fotografii cu un obiect zburător discoidal, iar specialiştii au spus că avem de-a face cu “cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat în România şi cele mai bune imagini ale unui OZN fotografiat vreodată în întreaga lume”.
Fotografiile au fost testate, iar autenticitatea lor confirmată, fiind preluate şi publicate în ţară şi peste hotare.
Un alt caz deosebit este cel de la Năneşti, judeţul Vrancea, din 30 iunie 2001, scrie sursa citată.
Totul a început cu raportarea unor lumini văzute deasupra localităţii, fenomen urmat de o pană de curent. Pentru că pana de curent se prelungea, lumea a ieşit din case pentru a vedea dacă sunt singurii în situaţia respectivă. Atunci a fost observată pe cer o “pată roşie, rotundă”, care se deplasa în jurul axei proprii. Obiectul se transforma într-un inel segmentat de culoare galben pal, cobora şi urca, succesiv.
Martorii fenomenului spun că l-au observat timp de 30-45 de minute, înainte de a se plictisi şi a reveni în case.
După aproximativ 3 ore şi jumătate a fost reluată alimentarea cu energie electrică, însă societatea care administra reţeaua a spus că nu a avut cunoştinţă de producerea vreunei întreruperi în furnizarea energiei şi nici de existenţa vreunei intervenţii la reţea.
În mediul online circulă povești despre OZN-uri care ar fi fost văzute, inclusiv din Prahova, cu doar câteva ore înaintea cutremurului devastator din 1977. Detalii apar pe jurnalul.ro: “Prof. Călin Turcu a organizat în 1977, la nivel naţional, un grup informal de cercetare a fenomenului OZN, numit «Romanian UFO Researchers (RUFOR)». Acesta a publicat un buletin OZN, numit RUFOR (27 numere, 1979-86), cu o circulaţie restrânsă. Ulterior Călin Turcu a organizat cea mai voluminoasă arhivă de rapoarte scrise, fotografii şi filme privind cazurile OZN din România, iar din 1992 cea mai mare bibliotecă OZN din România, bibliotecă pe care a dorit-o publică. Acelaşi grup a editat, în perioada 1994-1996, periodicul «RUFOR», editor şef fiind Peter Leb din Târgu Mureş, unde se afla şi redacţia. Au apărut în total 21 de numere, primele 8 în format tabloid, iar celelalte ca o revistă A4. Într-unul din numerele revistei, apărut în anul 1977, profesorul Turcu relata întâmplarea petrecută profesorului Nicolae Bărbulescu din Ploieşti: «S-a întâmplat pe 4 martie 1977, ora 18:30 în Pădurea Cazacului, Bughea de Jos, Vălenii de Munte, jud. Prahova. În după-amiaza acelei zile, veneam împreună cu un prieten dinspre Slănic, spre Văleni, traversând Pădurea Cazacu. La ieşire din pădure, în partea stângă, am observat următorul fenomen: în stânga – o pată luminoasă, cu un contur neregulat, de culoare verde-bleu, iar în dreapta, trei discuri de lumină de culoare verde aprins. Era ora 18:30. Pata verde era nemișcată, pe când cele trei discuri de lumină se mișcau lent, de sus în jos, parcă pluteau, parcă vegheau asupra noastră». Asta s-a întâmplat cu numai 3 ore înaintea devastatorului cutremur din 1977, deasupra României, mulți UFO-logi considerând că există o legătură între “apariția OZN-urilor” și cutremurul care a lovit țara noastră în acea seară.”
