Natalitatea la Iasi, in scadere alarmanta. Iesenii fac copii putini si la varste inaintate

0
55

La nivelul judeţului Iaşi, în perioada 1960-2016, anul record al căsătoriilor a fost 2007 (7382 căsătorii), iar în anul 1989 s-au înregistrat cele mai multe divorţuri (1244 divorţuri). După cum putem observa, aceşti ani sunt asociaţi cu momente importante în istoria recentă a României: 1989 – prăbuşirea blocului comunist; 2007 – aderarea la UE. Cele mai puţine căsătorii au fost înregistrate în anul 2011 (4291 căsătorii), în plină criză economică globală (2009-2012), iar cele mai puţine divorţuri au fost înregistrate în anul 1970  (119 divorţuri).

Mişcarea naturală a populaţiei, din care fac parte şi indicatorii nupţialităţii şi divorţialităţii, este completată de alţi trei indicatori demografici importanţi: numărul de născuţi-vii, decesele şi sporul natural, care reprezintă diferenţa dintre numărul născuţilor-vii şi numărul persoanelor decedate, în anul de referinţă.

La nivelul judeţului Iaşi, cei mai mulţi născuţi-vii s-au înregistrat în anul 1975 (18331 născuţi-vii), pe când cei mai puţini născuţi-vii au fost înregistraţi în anul 2011 (8604 născuţi-vii). Cele mai multe decese au fost înregistrate în anul 2015 (9066 decese), iar cel mai mic număr a fost înregistrat în anul 1965 (4222 decese).

În anul 2016, judeţul Iaşi a înregistrat un spor natural negativ (-123 persoane), singurul an din perioada 1960-2016, în condiţiile în care s-au înregistrat doar 11 născuţi-morţi şi 58 decese la o vârstă de sub 1 an. Prin comparaţie, în anul 1970 au fost înregistraţi 228 de născuţi-morţi, iar în anul 1960 am avut un număr de 1222 decese la o vârstă de sub 1 an, raportat la nivelul ştiinţei medicale şi a condiţiilor sanitare şi spitaliceşti corespunzătoare perioadei 1960-1970.

Modelul familiei este influenţat şi de vârsta medie la prima căsătorie, care a crescut simţitor datorită procesului de instruire publică, prelungirii şcolarizării, precum şi noului comportament demografic generat de condiţiile de viaţă ale societăţii româneşti. La nivel naţional, în ultima jumătate a secolului XX, vârsta medie a femeilor la prima căsătorie a crescut cu aproximativ 8 ani (de la 18 ani cât era în anul 1950, la 26,8 de ani în 2015. La nivelul judeţului Iaşi, în ceea ce priveşte vârsta medie la prima căsătorie, nu există evoluţii semnificative în ultimii ani. Vârsta medie a soţului variază în intervalul 28,4 ani (2010) – 29,9 ani (2015), în timp ce vârsta medie a soţiei variază în intervalul 25,5 ani (2010) – 26,9 ani (2015).  Diferenţe semnificative se pot constata la distribuţia vârstei medii la prima căsătorie în funcţie de mediul de rezidenţă (urban vs. rural), conform datele din tabelul de mai jos:

În ultimul deceniu, vârsta medie a mamei la prima naştere a crescut constant de la 22,7 ani în 1995 la 27,1 ani în 2015. Există o diferenţă semnificativă (4-5 ani) între vârsta media a mamei din mediul urban la prima naştere şi vârsta medie a mamei din mediul rural la prima naştere. Aceşti indicatori descriu anumite schimbări în comportamentul mamelor în ultimul deceniu, comportament influenţat de condiţiile socio-economice şi educaţional-culturale ale societăţii româneşti.

Modelul actual al structurii şi comportamentului familiei româneşti se caracterizează şi prin creşterea persoanelor celibatare, precum şi a fenomenului de amânare a căsătoriilor, în special la vârstele tinere. Modificări s-au produs şi în ceea ce priveşte comportamentul nupţial: restrângerea ponderii căsătoriilor timpurii şi a familiilor cu copii la vârste tinere. În schimb, a crescut ponderea căsătoriilor târzii, a familiilor fără copii, şi au apărut ca un fenomen social aşa-numitele „căsătorii de probă”, concubinajul sau „uniunile consensuale”, după cum le numesc sociologii.

Marius GAVRILESCU

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here